Stăm de vorbă cu Sanda Ganea, profesor învățământ primar la Școala Gimnazială ”Ștefan cel Mare” din Bistrița, oraș al Imnului Național. Jovială și tenace, pune pasiune în ceea ce face, identificând frumosul, chiar și în situații limită.
Înainte de a fi profesor, fiecare dintre noi este în primul rând un om cu suflet frumos. Povestiți despre dumneavoastră.
S – să vă spun și despre mine
A – acum că începem a povesti
N – nicidecum o fire simplă, monotonă
D – doar cu zâmbetul mereu în suflet și pe buze
A – Acum ca și profesor și mereu ca un om bun!
G- grăind, cântând, scriind și povestind
A – ai voștri copii mereu mă bucur să-i învăț
N – nemăsurabile învățături de școală și de viață
E – exemplificând prin jocuri și activități deosebite
A – având plăcerea să fiu mereu în ale lor povești nemărginite!
Cum de ați ajuns să îmbrățișați această profesie?
În cultura asiatică, profesorii sunt considerați elita populației. De ce? Pentru că fără învățătorii potriviți, nimeni nu ar reuși să ajungă acolo unde trebuie să ajungă și nimeni nu ar fi capabil să își atingă obiectivele din punct de vedere profesional. De mică am avut o deosebită admirație față de toți educatorii mei, de învățător și de profesori, dar și față de colegii mei ( mai mari sau mai mici, din școli diferite și chiar din alte orașe). Mai mult, mereu am fost apropiată de copii, iubindu-i și apreciindu-i pe toți. Am reușit să mă împrietenesc cu ei, având o conexiune specială de fiecare dată și cu fiecare copilaș în parte. Aceste aspecte sunt imperioase în cariera pe care, cu drag, cu mândrie și cu multă încredere, am îmbrățișat-o încă din școală, când am urmat profilul pedagogic, timp în care am devenit absolut convinsă că asta trebuie să fac… iar acum, după atâția ani, fără nicio părere de rău, rămân fără niciun regret în tainele și bazele educației celor din jur.
Care sunt cele mai mari nevoi ale elevilor? Ce aşteaptă ei de la profesorii lor?
Elevii au fost, sunt și vor fi mereu prietenii noștri. Petrecând mare parte a vieților noastre împreună, ajungem să ne cunoaștem perfect. În primul rând au nevoie de cineva care îi înțelege, care este empatic și care le oferă siguranța necesară unei dezvoltări armonioase din toate punctele de vedere – educațional, spiritual/ psihic, dar și fizic, astfel încât fiecare zi petrecută la școală să fie plină de zâmbete și armonie. Din altă perspectivă, elevii au nevoie de cineva mereu bine pregătit și gata în orice moment să răspundă, pe înțelesul lor, la orice întrebare, haioasă sau serioasă, astfel încât să le ofere încrederea necesară în a se deschide față de sine, față de profesor și față de colegi, pentru că nu există niciodată întrebări greșite. Mai neplăcut e atunci când nu te exprimi liber și nu îți manifești curiozitățile. Și nu în ultimul rând, copiii au nevoie de cineva care reușește să formeze într-adevăr o mică comunitate, o mică familie, la școală. Prieteniile sunt pe viață, fiecare moment trebuie să fie unic, iar asta se poate modela perfect în jurul profesorului care, zi de zi, prin diferite activități, reușește să îi apropie din ce în ce mai tare, din prima clipă în care elevii s-au întâlnit.
Aţi avut nereuşite în anii de profesorat? Dacă da, cum le-aţi depăşit?
Nimic nu este garantat în viață… însă înfrângerea nu trebuie să fie niciodată o opțiune. Chiar și lucrurile negative au părți pozitive, iar atunci când reușești cu adevărat să tragi concluzia și învățătura potrivite dintr-o situație nefericită, ești cu adevărat un câștigător. Asta încerc să le inspir și elevilor mei de-a lungul anilor. Eșecul elevului într-un concurs, la un test sau la o temă nu înseamnă că acel elev nu a învățat lecția, nu înseamnă că este prost, nu înseamnă că nu are potențial, înseamnă doar că, într-un anumit moment, s-a produs o discontinuitate în lanțul elev- profesor- părinte, care a dus la un rezultat nu tocmai fericit, însă care poate trage semnale de alarmă în vederea corectării și prevenirii anumitor situații similare ulterioare. La fel și pentru profesor – o lecție nereușită, o serbare eșuată, o excursie cu peripeții nu denotă un om incapabil, ci doar un moment în urma căruia se pot clădi idei mai bune, care în viitor să aducă roadele muncii depuse de-a lungul timpului – mai ales că în educație, niciun moment dificil nu reprezintă un război, ci doar o bătălie care poate fi combătută cu plusurile care vor fi în rest. Astfel, o atitudine de câștigător reușește să mă facă de fiecare dată să privesc spre un viitor mai bun, plin de oportunități și împliniri.
Ce ați schimba la sistemul de învățământ din România, dacă ați putea?
Ca în orice domeniu, însă ca și în oricare țară, sistemul de educație are nevoie de îmbunătățiri constante, modificări de la an la an, în funcție de elevii și curricula cu care lucrezi. Consider că tehnologizarea școlilor ar fi un prim pas optim spre o dezvoltare de top în România. O altă sursă a schimbării ar putea proveni prin optimizarea viziunii asupra metodelor de predare și evaluare: adaptarea lecturilor obligatorii pentru elevi (încercarea îmbinării celor vechi cu operele literare noi), digitalizarea matematicii (probleme și exerciții cu exemplificări din viață reală – calcule matematice pe baza unor site-uri, căutarea și facilitatea informațiilor online), ore interactive în natură pentru materiile “vii” (biologie, științe ale naturii, educație civică), vizitarea de muzee și vizionarea documentarelor (pentru ore de istorie și geografie). Spre norocul meu însă, Școala Gimnazială “Ștefan cel Mare” Bistrița reprezintă un mediu propice de dezvoltare atât al elevilor, cât și al profesorilor, punând la dispoziție materiale și săli de lucru în diverse domenii (calculatoare în laboratoarele de informatică și TIC, laborator de biologie, de fizică și chimie, hărți geografice și istorice), precum și organizarea de concursuri și examene în fiecare domeniu. Sloganul nostru este “Împreună pentru viitorul copiilor noștri”, slogan care, pe lângă faptul că oferă speranța elevilor și părinților, ne dă și nouă, profesorilor, curajul și determinarea necesare pentru a evolua în paralel cu ei.
Într-o lume în care informaţia este la un click distanţă, care (mai) este rolul şcolii?
În fiecare zi tehnologia se dezvoltă exponențial, iar odată cu ea, oamenii sunt supuși constant unor schimbări inconștiente – de la a folosi telefoane fixe doar pentru a apela alte persoane, la a folosi un smartphone pentru a găsi orice informație în câteva secunde; de la a învăța seara la lumina lumânării, la a citi cele mai noi cărți lansate din fața unui ecran. Aceste lucruri, din păcate, în opinia mea, ne fac mai distanți unii cu alții – văd in jurul meu părinți cu copii absorbiți de telefoane și console atunci când ies afară, atunci când mănâncă sau chiar și atunci când învață. Pe lângă multele beneficii aduse educației propriu-zise, școala are și rolul de a ne educa din punct de vedere social: e locul unde îți faci prieteni, locul în care vorbești despre experiențele tale, locul în care reușești în pauze să te joci împreună cu colegii tăi, și nu în ultimul rând, locul în care reușești să înveți de la alții ce și cum să faci. Exceptând aceste lucruri, școala e locul în care elevii au posibilitatea de a-și manifesta gândurile într-un mod liber, de a-și expune părerile într-o micuță comunitate și de a învăța să asculte și să își ajute aproapele. Mai mult, sunt de părere că prin subiectele abordate în curricula școlară, ei reușesc să își descopere plăcerile și hobby-urile, astfel încât să reușească în viitor să se dezvolte cu mai multă ușurință. Încheind, aș vrea doar să mai subliniez faptul că, în spatele tuturor succeselor aflate astăzi în apogeu, există o echipă, iar la școală, noi toți – profesori și elevi – formăm mai mult de atât, formăm o mică familie gata să iși atingă orice obiective.
Dacă nu aţi fi fost profesor, aţi fi fost…
Poate această întrebare reușește să stârnească altor oameni diferite gânduri: “aș fi fost medic”, “sau avocat”, “sau pilot”… însă eu am știut de la bun început ce mi-am dorit să fac, pentru ce lupt și cum trebuie să fiu că să ajung un profesor iubit de elevi. Și asta va fi mereu. E minunat să pot lucra cu atât de mulți copii, să le fiu aproape și să le pot pune una din primele dale pe drumul lor prin viață.
Ce vă place să faceţi în timpul liber?
Timp liber sau timp ocupat? Nu ar trebui să nu existe aceste noțiuni? Timpul zboară, și zboară chiar repede, și, din păcate, acesta este timpul nostru, efemer, de care ne dăm seama abia după ce trece. Pentru mine, cel mai important este să trăiesc un timp de calitate, iar în investirea lui intră mai mulți factori: familia, care este și va fi mereu pe primul loc, sursa mea de putere, energie și iubire; elevii mei, care zilnic îmi dau motivația necesară de a mă implica 100% în activitățile pe care le desfășor împreună cu ei (pentru că de fiecare dată, un zâmbet de-al lor mă face să mă simt cea mai iubită, împlinită și desăvârșită învățătoare); prietenii – pentru că fiecare prieten este o piatră prețioasă în viața mea – iar asambland acești 3 factori umani împreună cu activitățile mele preferate (ieșitul în natură, călătoriile și cultura) îmi creează o imagine de ansamblu perfectă asupra vieții mele și a timpului pe care, cu speranță și încredere, îl investesc atât în mine cât și în cei din jurul meu.
Principala dumneavoastră trăsătură de caracter este…
Principala mea trăsătură, după cum v-ați putut da seama din ceea ce am spus înainte, este echilibrul. Însă de ce nu v-ați dat seama, probabil, este faptul că acesta este dat de tot ceea ce mă înconjoară. Astfel, cum la rândul meu sunt mereu susținută și iubită de familie, la fel îi iubesc și le dau putere lor, cum elevii îmi dau puterea de a avansa în ceea ce fac la școală, așa și eu încerc să le ofer cele mai prielnice metode prin care să dobândească cunoștințele și aptitudinile necesare în viața lor, cum prietenii îmi oferă siguranță, asta încerc să le întorc și eu lor. Și în mod firesc, echilibrul devine idealul – atât în relație cu ceilalți, cât și în relație cu mine însămi. Ce e mai bun decât calmul după furtună, decât binele după un rău, decât adevărul după o minciună, decât o vorbă bună după o ceartă? În aceste întrebări mă regăsesc și eu și la fel încerc și eu la rândul meu să îi echilibrez și pe cei dragi, pentru că a iubi înseamnă a trăi în armonie și a trăi în armonie înseamnă a iubi.
Principalul dumneavoastră defect este…
De multe ori mi-ar plăcea să pot citi gândurile celor din jur. Sunt convinsă că defectele sunt multe, dar sunt și subiective: ficare dintre noi putem găsi părți bune și mai puțin bune în semenii noștri, însă cel mai important este să ne adaptăm în funcție de situație și de cei din jur. Cred, totuși, că pentru mine acesta ar fi și un defect, destul de mare: mereu încerc să mă adaptez, fără a mă plânge, fără a spune ce îmi displace. Până la un anumit moment, acest lucru este normal și firesc, bine intenționat și foarte bine de făcut în multe situații. Totuși, există momente în care cei de lângă tine au nevoie de cineva care să fie tare, pe poziții, un stâlp de susținere, a cărui exprimare să fie cea de ales. Însă îmi este greu să îmi expun aceste sentimente în situații dificile – de multe ori îmi schimb atitudinea pentru a nu-i supăra pe cei din jur, mereu mă pun pe locul doi atunci când alții sunt în situații chiar mai bune decât a mea, uneori fac alegeri în detrimentul meu, pentru a oferi confortul necesar celorlați. Sper că aceste lucruri să nu afecteze totuși atât de mult evenimentele și situațiile în care mă aflu, și sper că împreună cu cei dragi să depășim toatele momentele mai puțin fericite.
Cel puțin trei lucruri mai puțin cunoscute despre dumneavoastră ar fi…
3, un număr cu noroc ar spune mulți, însă un număr care definește și religios echilibrul: tatăl, fiul și Sfântul Duh. Trei lucruri mă descriu perfect și pe mine, cunoscute de cei apropiați mie, dar mai puțin cunoscute celorlalți: familia, călătoria și culoarea verde. Pot spune că, în fapt, verdele e cuvântul care mă descrie perfect: echilibrul, liniștea, pacea, familia, speranța, optimismul, bunătatea – toate acestea se regăsesc în culoarea smaraldului. Iar călătoria și natura se completează reciproc în zilele mele petrecute alături de cei dragi (familie și elevi): de-a lungul anilor, călătoriile au fost atât spirituale, cât și culturale sau de agrement. Împreună cu cei apropiați am reușit mereu să ne simțim bine peste tot în locurile în care am pășit, căutând și găsind de cele mai multe ori lucruri care să îmbine acumularea de noi informații și cunoștinte despre diverse obiective și domenii, îmbinate cu activități destinate distracției, relaxării și frumosului. Pot spune cu mâna pe inimă că aceste 3 lucruri sunt mai mult decât suficiente pentru a-mi descrie firea, personalitatea, curiozitățile și împlinirile.
Care este deviza după care vă ghidați în viață ?
“Toți suntem genii, însă dacă judecăm un pește după capacitatea de se urca într-un copac, acesta va crede toată viața că este un prost” – Albert Einstein. Probabil, alături de multe alte “motto-uri” și citate celebre, reprezintă unul care mă definește pe mine, atât ca om, cât și ca profesor. Mereu încerc să caut bunătate în tot ce e rău, pozitivitate în tot ce este negativ, adevărul în tot ce înseamnă minciună, frumosul în ceea ce e urât. Ghidată de aceste cuvinte, încerc să devin cea mai bună versiune a mea, atât prin dezvoltarea mea ca și persoană, cât și prin ajutarea celor din jurul meu, pentru a reuși să își îndeplinească visurile și dorințele, dar și prin a-i orienta pe calea cea mai bună pe care ar putea să o aleagă.
Gând de final:
Ca o sumarizare sau o scurtă concluzie, doresc să îmi exprim încă o dată bucuria de a participa la acest interviu, prin intermediul căruia vreau să mulțumesc atât comunității For Life, cât și celor din jurul meu: familiei – care mereu este sprijinul meu și sursa mea primară de fericire și inspirație, elevilor mei – care de-a lungul generațiilor mi-au dat constant motive de bucurie și împliniri, precum și colegilor mei profesori – cu care de fiecare dată ne ajutăm și colaborăm ca o echipă consolidată. Consider că implicarea continua a noastră (elevi, profesori) reprezintă o modalitate perfectă de a crește nivelul educațional și, implicit, a competitivității elevilor mei în dezvoltarea lor profesională ulterioară. Îmi doresc să continui în această manieră, pentru un viitor strălucit al copiilor noștri, dar și al nostru, atât ca profesori, cât și ca oameni, iar în perspectivă să inițiem și alte colaborări sau proiecte, care să aducă beneficii tuturor celor implicați.