„Timpul mi-a arătat cât de frumos cresc oamenii dacă sunt crescuți cu iubire.”
Despre oamenii care ajung să vadă prin ochii copiilor miracolul vieții, un interviu cu doamna Florina Zecheru, învățătoare la Școala Gimnazială Nr. 28 ”Dan Barbilian” din Constanța
de Clara Bujoreanu
- De ce ați ales să fiți învățătoare?
Am ales să devin învățătoare la îndemnul părinților. Ei m-au orientat către această meserie. Astfel, am urmat Colegiul Pedagogic ”Constantin Brătescu” din Constanța. Mai târziu, după facultate, am ales să rămân învățătoare deși s-au deschis și alte oportunități în cariera mea. Cred și simt că aici îmi este locul, alături de copiii din clasele mici.
2. Care sunt greutățile cu care se confruntă un învățător?
Provocări sunt în fiecare zi. Cele mai grele mi se par cele legate de propriile gânduri sau credințe. Este important să reușesc să fiu bine cu mine în fiecare zi pentru a putea oferi celor din jur ce am mai bun. Adaptarea la schimbare mi se pare o altă provocare și o necesitate. O altă provocare ar fi relațiile pe care le stabilesc cu elevii, cu părinții acestora, dar și cu colegii mei. Sunt recunoscătoare pentru cum am reușit să cresc datorită acestora. De multe ori mi-a fost greu să cer ajutorul celor cu care lucram, crezând că e de datoria mea să fac eu totul. Resursele materiale sunt și acestea o provocare uneori. Îți dorești să realizezi multe împreună cu elevii și lipsa unor resurse se dovedește a fi un obstacol.
3. Care este cea mai frumoasă parte a acestei meserii? Ne puteţi împărtăși un moment (sau mai multe) din cariera dumneavoastră în care ați simțit că asta este ceea ce trebuie să faceți?
Cea mai frumoasă parte a acestei meserii consider că se regăsește în momentele în care simți bucuria fiecărui copil care reușește să depășească fiecare obstacol, mare sau mic. Bucuriile cresc împreună cu ei. Atunci când foștii elevi îți scriu cum au reușit să crescă, ce cariere au ales și îți trimit mulțumiri și gânduri bune, atunci simți că ai făcut ceea ce trebuie. Recent am primit un mesaj de la o fostă elevă, în prezent manager de succes, care mi-a împărtășit din bucuria ei și mi-a mulțumit pentru că simte că am contribuit și eu la reușita ei. Am multe momente pentru care sunt recunoscătoare că sunt învățătoare. În fiecare zi învăț de la elevii mei. Ultimul moment plin de bucurie a fost când un elev, în timpul unei ore, mi-a împărtășit că el știe calea prin care putem noi toți să ne bucurăm sufletul, aceasta fiind iertarea. Elevii mei sunt acum în clasa a II-a și bucuria este extraordinară să văd cum încep să înflorească și să crească.
4. De ce au nevoie copiii când sunt așa mici?
Când sunt mici, copiii au nevoie de iubire, de un mediu sigur și de încredere în forțele proprii. Au nevoie să știe că, indiferent de provocările lor, noi și părinții suntem aproape de ei și îi susținem. Au nevoie de răbdare, de ajutor, de un program care să-i ajute să crească. Copiii au nevoie de exemple, de mentori care să-i încurajeze să devină cea mai bună variantă a lor.
5. Ce poate reprezenta un eșec pentru un învățător? V-ați confruntat cu situații în care lucrurile nu au decurs conform așteptărilor dumneavoastră? Dacă da, cum ați trecut peste acestea?
Cred că un eșec pentru un învățător ar fi acela de a renuța atunci când întâlnește un obstacol. Da, m-am confruntat cu multe situații care nu au decurs conform așteptărilor. Am învățat să cer ajutor celor de lângă mine. Sunt o persoană optimistă și adaptabilă, așa că merg înainte, chiar dacă mă mai poticnesc uneori.
6. Cum ajunge să vadă lumea o persoană căreia îi trec prin mâini atâția copii?
După douăzeci și șase de ani de activitate alături de copii văd lumea prin ochii lor de multe ori. Văd bucuria, miracolul, povestea din spatele fiecăruia. Timpul mi-a arătat cât de frumos cresc oamenii dacă sunt crescuți cu iubire. Lumea este plină de oportunități și poți alege mereu calea pe care dorești să mergi.
7. Dacă nu ați fi fost învățătoare ați fi fost…
Dacă nu aș fi fost învățătoare aș fi fost balerină sau psiholog.
8. Ce vă place să faceţi în timpul liber?
În timpul liber îmi place să admir natura, să citesc, să mă întâlnesc cu prietenii, să meditez.
9. Ce nu vă place să faceți deloc?
Nu-mi place să vorbesc urât.
10. Care este cea mai mare calitate a dumneavoastră?
Aceea de a vedea binele în jurul meu.
11. Care este cel mai mare defect al dumneavoastră?
Uneori amân unele acțiuni din teama că nu sunt destul de pregătită.
12. Care sunt motivele care v-au determinat să faceți voluntariat? Cum influențează voluntariatul viețile celor implicați în acest proces?
Am ales să fac voluntariat deoarece simt că astfel pot contribui mai mult, pot să ajut mai mult și pot oferi înapoi ceea ce am primit de la cei din jurul meu. Devin mai bună și mai curajoasă prin aceste acțiuni, cunosc oameni minunați alături de care putem multiplica binele.
13. Aveți un motto în viață?
“Sunt două feluri de a trăi viața: unul – de a crede că nu există miracole, altul – de a crede că totul este un miracol. “
Albert Einstein
Am ales să cred că totul este un miracol.
