„ Mă inspiră oamenii, mă folosesc de cuvinte și îmi ascult gândul
Am învățat că minciuna și tăcerea, alergătura după bani și lipsa de idealuri, macină caractere, distrug și îndepărtează oamenii pe care îi iubești și că întotdeauna marile bucurii ale vieții le găsim în lucruri simple.”
Stăm de vorbă azi cu Eugen Alexandrescu, student la Universitatea de Vest din Timișoara specializarea pedagogia învățământului primar și preșcolar, totodată scriitor și pictor.
de Ciucuriță Debora
1. Pentru început, spune-ne câte ceva despre tine.
Numele meu este Alexandrescu Eugen și m-am născut Târgu-Jiu, în același oraș și în satul bunicilor mei mi-am petrecut copilăria și adolescența
De 19 ani stau în Timișoara. In orașul de pe Bega mi-am încercat norocul la mai multe facultăți și am experimentat mai multe stiluri de viață până mi-am descoperit ori mai bine zis redescoperit adevăratele pasiuni, adevăratele bucurii ale vieții, lucrurile frumoase, lucrurile simple.
2. Cum te-ai descrie în trei cuvinte?
Copil, visitor, îndrăgostit
3. Care ar fi două calități ale tale pe care le consideri cele mai importante?
Dragostea și curajul. Pentru că nu sunt doar calități, sunt superputeri
4. Care sunt pasiunile tale?
Poezia, pictura și educația
5. Cum te-ai apucat de scris? Povestește puțin.
Pasiunea pentru scris pot să spun că nu am descoperit-o eu, ea m-a descoperit pe mine, scrisul, versurile îmi sunt soluții, mi-au răspuns la întrebări si m-au ajutat sa merg mai departe.
6. De când a început să te pasioneze educația?(Povestește puțin despre ideile tale privind educația)
Prin cunoaștere și munca poți ajunge la împlinirea viselor și la îmbrățișarea lor. Din punctul meu de vedere acesta este unul din drumurile spre fericire, ocazie de a te bucura de clipe de magie în lumea contemporană. Aceasta este viziunea mea asupra „trecerii unui gând prin minte”, dar mai ales asupra punerii lui în aplicare.
„Educația este cheia înțelegerii fericirii” sau cum mi-ar plăcea mie sa spun: – O călătorie în timp, pentru că: Atunci vei fi înaintea vremurilor/ Vei întâmpina timpul cu clipe/ Și problemele cu răspunsuri.
Plin de cunoaștere și fericire vreau să fac o pauză. O pauză în care îmi doresc să mă opresc din cucerirea lumii, o pauza in care îmi doresc sa savurez viața, viața ca si copil.
Este interesant de remarcat ca înconjurați de atâta cunoaștere uitam ca suntem doar oameni.
Oamenii simpli nu-si explica viața in termeni filozofici, dar asigura o autenticitate speciala existentei lor, care îmi aduce întotdeauna aminte de origini.
Motivat ireproșabil de rarele trăiri pe care le-am avut alături de oamenii simpli, de clipele copilăriei de la tara, oamenii cu putina educație, dar cu mult bun simt, oamenii cu câteva clase, asemeni străbunicii mele, care mi-a transmis prin ultimele cuvinte auzite din gura ei mai multa cunoaștere decât voi putea vreodată primi vreodată din școală, si anume: „Ramai copil!”
7. Care a fost cea mai mare realizare a ta de până acum?
Cea mai mare realizare a mea de până acum a fost să îmi dau seama care este drumul pe care trebuie să-l urmez.
8. Cum te vezi peste zece ani privind viața ta profesională?
Învățător.
9. Ai avut vreo persoană care te-a inspirat cel mai mult? Dacă da, în ce fel?
Da, Îngerul meu păzitor, o șoaptă care îmi dă speranță
Da, Femeia este ce-a care m-a ridicat si m-a îndemnat să duc mai departe pasiunea mea artistica, pasiunea pentru frumos, pasiunea pentru ea. Motivul îl reprezintă sentimentele dintre mine si femeie. Iar pacea… reprezintă liniștea pe care mi-a adus-o urmarea pasiunilor si femeia din viața mea.
10. Care este visul tău? (Descrie pe scurt.)
Visul meu este să aduc împreună Dragostea și Libertatea
Nu vă explic cum, dar pot să vă dezvălui momentul…
….cei doi se privesc în ochi și Libertatea întreabă Dragostea
De ce mă iubești?
Dragostea răspunde:
Pentru că degetului tău mare de la mâna dreaptă îi stă bine jucându-se cu degetul meu mare de la mâna stângă
11. Cum ai vrea să inspiri oamenii?
Prin lucrurile pe care le fac, prin cuvintele pe care le aud de la mine
Puțin despre mine
Anul se făcu… 1 iunie
M-adorm poveștile
În car cu boi sunt legănat
Trezit de… sunt cântece de cuc
La râu, pe dealuri bântui
A fost odată, e și azi
Copilărie, tărâm de vise
Cu ochi deschiși îmi amintesc
Ileana Cosânzeana, eu Făt-Frumos
Un cuib de rândunele
În prispă, sus, lângă tavan
Și azi e urmă
Și mâine, acolo veșnic
Pereți crăpați, tablouri, rude
Podeaua scârțâind, un candelabru prăfuit
Reflectă amintiri, oglinda înrămată
E vechiul meu conac, e boieresc
Bunică, sărut mâna, mamaie!
Icoană sfântă ești
Pe scară, la portiță
Mă iei în brațe, tu mă pupi
Îmi șoptești
O voce dăinuie, eu tremurând
„Să nu mă uiți!
Copil rămâi!”
Bătrân voi fi, copil de azi
Copil eu voi rămâne, râzând eu voi muri!
