Ești pregătit să dai un test?

La începutul căsniciei, când oamenii vedeau cum eu și sotul meu ne purtam unul cu celălalt, ne întrebau automat: ”De cât timp sunteți căsătoriți?”

Și răspundeam: ”De 8 luni…….de un an……..de trei………”, depinde în ce moment ne aflam.

”Aaaaa, așa se explică! Lăsați că aveți timp să vă plictisiți, să vă certați, mai vorbim atunci!”

Nu neapărat! Pot să vă spun, că după 17 ani de căsnicie, îmi iubesc mult soțul și nu m-am plictisit.

În aceeași situație ne aflăm ca părinți, cu copiii noștri. Dacă spunem că am făcut cu ei una, alta, că povestim despre probleme, că ne împărtășim bucurii sau greutăți, apare automat întrebarea: ”Câți ani are copilul?” și nici nu așteaptă răspuns.

”Ei, ascultă acum, dar vine vremea când dă doar replici, devine obraznic, nici nu-l mai recunoști!”

Nu neapărat! Și nu mă refer la momentul în care e normal să petreacă mai mult timp cu prietenii lui sau să vrea să nu mai vină cu noi în vacanță ( abia aștept! )

Și într-un caz, și în celălalt, maturizarea și aprofundarea unei relații presupune certuri, discuții normale, presupune ajustări.

Dar, care ar trebui să fie cursul firesc al unei relații, care este puterea ori secretul de a nu-ți pierde copilul (sau soțul) undeva ”pe drum”?

Să iert când nu am nici o putere, să ascult când nu m-ascultă, să am răbdare când sunt obosită, să îl iubesc când mă rănește, să pot să-mi cer iertare ! Știu, nu e ușor, dar nici eu nu-s perfectă și nu-l pot schimba decât schimbându-mă pe mine.

Cum am spus, în orice familie discuțiile, tensiunile (nu permanente) sunt normale. Dacă vrei ”pulsul” sau cât de strânsă vă e relația, testul este ” timpul după ceartă”. Cu cât este mai scurt, fără resentimente, cu atât e mai bine! Aveți capacitatea de reziliență. Cu cât perioada de revenire, de împăcare este mai lungă, cu atât mai dificilă este relația, și fiecare tensiune sau ceartă doar o șubrezesc!