„Vreau să îi învăț pe elevii mei să fie creativi, independenți, empatici și toleranți. Cred că acestea sunt abilitățile ce le vor fi necesare peste 20 de ani.”
Stăm de vorbă cu Emanuela Patrichi, profesor pentru învățământul primar la Școala Gimnazială „Dacia” din Târgu Mureș.
de Lavinia Mihancea
Cum v-ați descrie în câteva cuvinte?
Sunt o persoană creativă, îmi place să învăț singură, să mă organizez. Caut mereu soluții noi care să funcționeze la clasa mea de elevi și încerc să îmbin partea tradițională a metodicii cu cea modernă.
Cum de ați ajuns să îmbrățișați această profesie?
Am absolvit Școala Normală „Ștefan cel Mare” din Bacău. Mama mea m-a îndemnat să devin învățătoare. Apoi, mult mai târziu, am absolvit Facultatea de Științe și Litere, Filologie la Târgu Mureș. Soțul meu m-a încurajat și m-a sprijinit aici.
Cum vi s-a părut primul an de învățământ ca profesor debutant?
Îmi amintesc faptul că primul an a fost foarte greu din două motive: era primul an și nu știam ce să fac la clasă; eram învățătoare la o clasă dintr-un sat foarte mic, din vârful muntelui, la vreo 30 de kilometri, unde ajungeam destul de greu cu un autobuz vechi sau, adesea cu mașina care ducea minerii la muncă – mi s-a părut istovitor drumul, școala era mică, aveam copii puțini, era tot timpul frig și făceam focul în sobă până vara. Norocul meu că acolo aveam trei colege minunate care m-au învățat tot felul de lucruri și m-au încurajat.
Care este modelul dumneavoastră în viață?
Nu am un model anume, pe cineva cunoscut. Am în minte un model pe care vreau să îl ating: să fiu o persoană creativă, să mă descurc în orice situație, să pot să fiu empatică. Uneori, în anumite situații, aș vrea să am cu adevărat niște superputeri.
Ce credeți că ar trebui să împrumute sistemul de învățământ românesc din sistemele de afară?
Am experiența unor școli din alte țări. Fiecare sistem are lucruri care merg bine și altele care merg mai puțin bine. Fiecare sistem de educație are lucruri care funcționează doar acolo și care nu s-ar potrivi școlii românești. Dar sunt și destule aspecte pe care le-ar putea împrumuta sistemul nostru: o programă mai aerisită, mai multe activități practice, învățarea unui instrument muzical în școlile de masă, ore de sport ca în Franța, școli de meserii, mai multe școli vocaționale. În Franța orele de sport sunt extraordinare – programa lor prevede ca în decurs de un an un elev din clasa a patra, spre exemplu, să experimenteze 5-6 sporturi: înot, baschet, mers pe bicicletă, jonglerie, handbal, tenis de masă, caiac. Mi-aș dori ca în școlile din România profesorii să colaboreze între ei pentru anumite discipline, iar unele discipline să fie predate doar jumătate de an – chimie, fizică, lăsând timp elevilor să aprofundeze. Mi-a plăcut mult cum sunt predate în școlile internaționale discipline precum istoria, unde se merge mult pe a înțelege fenomenele sociale, elevii învață despre cauzele și efectele unei perioade istorice, nu memorează ani și domnitori fără a stabili legături logice. Am putea împrumuta din alte țări abordarea în care elevii își aleg ce materii să studieze și orarul lor să fie unul personalizat și centrat și pe discipline utile, dar și foarte mult pe discipline care îi interesează în mod direct pe copii.
Dacă nu ați fi fost profesor, ati alege să fiți…
Cred că aș putea fi… desenator, deși nu am un talent deosebit, dar aș munci, aș studia pentru a învăța în acest domeniu. Mi-ar fi plăcut să cânt la un instrument, să fac parte dintr-o orchestră. Și enorm de mult mi-ar fi plăcut să fiu grădinar, să stau printre plante, să le știu pe fiecare.
Ce credeți că apreciază lumea cel mai des la dumneavoastră?
Oamenii mă cunosc de pe blogul meu, EmaLaScoala. Cred că apreciază la mine faptul că sunt creativă și mai ales faptul că dau mai departe din ceea ce știu, din ce învăț, din ce lucrez sau probez la clasa mea. Și eu la rândul meu am învățat și învăț continuu de la alții care, la fel, împărtășesc din experiența lor. Mi se pare firesc și de folos pentru toată lumea să oferim comunității din activitățile noastre.
Ne puteți povesti un moment, sau mai multe, din viața profesională și/ sau personală în care v-ați simțit într-adevăr împlinită?
Mă simt împlinită când îmi reușește ceva la școală, în clasă. De câte ori cred că am rezolvat o problemă cu elevii mei, apare altă. Toate sunt provocări ale vieții de școlar și ale vieții de profesor. Pe de altă parte, m-am simțit specială și împlinită când cei de la Proiectul Merito au considerat că activitatea mea e valoroasă și mi-au acordat în 2021 premiul de Profesor Merito. Și tare mândră sunt ca mamă, când fetei mele îi reușește ceva la care a muncit mult, singură – atunci e un moment mic în care îmi dau seama că am știut să o sprijin să fie independentă. Am însă și împliniri mai mici, în viața de zi cu zi: de câte ori termin o carte cu care rezonez, când reușesc să învăț să desenez ceva, când reușesc să cos sau să croșetez o jucărie (pentru că două dintre pasiunile mele sunt cusutul și croșetatul).
Cum vă găsiți motivația de a învăța ceva nou?
Sunt multe lucruri care îmi plac, pe care nu le știu, de care nu am avut timp sau pe acre le-am descoperit recent. Când învăț ceva ce îmi place o fac cu mare plăcere. Apoi învăț mereu lucruri care țin de dezvoltarea mea profesioanală: citesc cărți de specialitate, particip la diferite activități cu colegi de la care mă inspir.
Un lucru pentru care sunteți recunoscătoare este … că sunt sănătoasă.
Ce însemna pentru dumneavoastră un profesor de succes?
Profesorul de succes e cel la care elevii vin cu drag.
Câteva lucruri mai puțin cunoscute despre dumneavoastră.
Îmi plac romanele distopice. Îmi place ciocolata. Când am clipe libere, citesc. Am învățat singură să cânt la chitară și la flaut.
În timpul liber vă ocupați cu… cititul, desenul, cusutul, croșetatul și lucrul pe calculator.
Cele mai frumoase amintiri din copilărie?
Cele mai frumoase amintiri sunt cele în care mă jucam cu prietenele mele de la bloc de-a magazinul, de-a școala, jucam ȚOMANAP și aveam campionat de sărit coarda.
Pe lângă aceasta profesie mai sunteți implicată și în alte activități?
Da, sunt implicată și în alte activități, însă toate sunt din aceeași sferă a educației.
Mulțumesc
