,,Pentru orice există vindecare și poți evolua indiferent că ai ajuns la capătul puterilor” crede Elena Ciobanu, o viitoare arhitectă care și-a creionat de când era mică drumul spre succes pe care acum reușește să îl clădească și în format fizic.
Dacă cei din jur ar trebui să te descrie printr-un singur adjectiv, care ar fi acela?
Nu știu dacă e neapărat cel la care s-ar aștepta lumea, dar aș alege ,,încăpățânată”. Întotdeauna am fost încăpățânată, dar de cele mai multe ori m-a ajutat să îmi văd de drumul meu, să fiu ambițioasă și să continui să fac ce cred eu că e cel mai bine.
Ce părere ai de voluntariatul făcut în timpul liceului? Îl consideri benefic?
Voluntariatul te pregătește pentru viață; să lucrezi cu oameni noi, necunoscuți, diferiți. În liceu, cel mai mult am fost implicată în clubul de foto-video al liceului, pe care am și ajuns să îl coordonez. M-a ajutat pe plan profesional, căci am ajuns la facultatea de arhitectură, unde ai nevoie să știi setările de la un aparat foto, dar mi-a fost benefic și pe plan relațional, căci am reușit să mă deschid în față unor oameni pe care nu îi cunosc, dar cărora trebuie să le spun ceva. Acum sunt unul din voluntarii For LIFE în cadrul proiectului Colorăm România unde desenez obiectivele din țara noastră pentru a fi colorate de către copii. Voluntariatul e benefic pentru orice copil, căci te face să fii mai empatic, să îi ajuți pe ceilalți.
Care e materia pe care ai adaugă-o în programa școlară? Dar ce materie ai scoate?
Cred că sunt multe materii pe care le-aș adăuga, poate nu neapărat la liceu, cât mai degrabă la ciclul gimnazial și chiar ciclul primar. Aș introduce educația financiară la nivel de bază, pentru a avea contact cu anumiți termeni. De asemenea, aș adăuga educația sexuală și educația rutieră, deoarece e foarte important să știm cum funcționează lumea în jurul nostru. E foarte important să ne protejăm, să fim prudenți. E mai bine să prevenim decât să tratăm. Probabil aș elimina latina predată în cadrul gimnaziului, căci atunci sunt cu totul alte priorități.
Cum faci față dezamăgirilor/eșecului?
E foarte greu. În viața de elev n-am trăit dezamăgiri sau eșecuri atât de mari, dar, pășind în viața de adult, m-am lovit de multe situații în care am fost dezamăgită. Consider că trebuie de fiecare dată să te ridici, să fii calm în orice situație în care te afli și să gândești rațional cum poți rezolva problema sau cum poți să faci că situația în care te afli să fie în avantajul tău. Încet, încet, pentru orice există vindecare și poți evolua indiferent că ai ajuns la capătul puterilor.
Te consideri a fi o persoană competitivă?
Nu îmi amintesc mică să fi fost competitivă, dar, crescând, chiar nu am fost competitivă, sunt foarte relaxată. Pot să spun că singura competiție în care trăiesc este cea cu mine însămi; îmi pun anumite target-uri pe care vreau să le ating, dar nu mă compar cu cei din jur, pentru că fiecare are ritmul lui, fiecare se dezvoltă în anumite etape și nu consider că trebuie să te compari cu cei din jur pentru a știi că ești pe drumul cel bun. Pur și simplu trebuie să îți propui să ajungi undeva și să devii cea mai bună versiune a ta.
Care e un lucru fără de care nu ai putea trăi?
Nu e tocmai lucru, dar cu siguranță familia. Cred că toți ne-am luat avânt cu ajutorul părinților, fraților, familiei în general. In mod excepțional, nu aș putea trăi fără sora mea care m-a făcut mereu să îmi doresc să ii calc urmele în ceea ce privește ambiția și dedicarea. Și, mai nou, parte din familie e și pisica mea, deci o adaug și pe ea pe listă.
Reușești să faci lucrurile la timp?
Încerc și reușesc să fac toate lucrurile la timp, dar, de obicei, le fac pe ultima sută de metri. Pentru că această metodă funcționează la mine, continui să o fac. Este puțin stresant când știu că vine un termen și trebuie să termin ce am de făcut, dar prefer să mă relaxez trei zile și să nu dorm două, decât să mă stresez cinci.
Dacă lumea s-ar sfârși azi, care ar fi un regret pe care l-ai avea?
Că nu mi-am trăit viața cu mai puțin stres, cu mai puține griji; că am făcut prea multe lucruri după cum credeam că ar trebui să le fac, și nu după cum simțeam.
Care e reușita de care ești cea mai mândră până în momentul de față?
De când am avut această reușită am știut că asta va fi mereu reușita mea cea mai mare. Nu faptul că am intrat la facultatea pe care mi-am dorit-o, nu premiile de la olimpiadele la care am participat, nu permisul de conducere. Cea mai mare reușită a mea este un concurs național de desene și afișe pe tema drepturilor copilului, la care am participat în clasa a 4-a, pe categoria de vârstă 11-18 ani, unde am obținut premiul 1 la nivel național. A fost o experiență de nedescris; prea multe emoții pentru un suflet de copil, să mergi la București și să vezi alte desene pe care le-ai învins. Pentru a ilustra drepturile copilului am creat un puzzle în care fiecare piesă era un drept care putea fi colorat dacă erau respectate, iar jos erau piese căzute reprezentând drepturile încălcate. Cu siguranță asta e cea mai mare reușită a mea.
Ce sfaturi i-ai da versiunii tale de 5 ani?
I-aș spune să fie mai deschisă puțin; a fi introvertită nu te ajută de fiecare dată și măcar să se deschidă față de cei apropiați. I-aș spune că lucrurile o să meargă bine, indiferent că nu e totul așa cum s-ar aștepta să fie și aș îndemna-o să fie mai încrezătoare.
Cât de mult înseamnă totdeauna?
Asta e o întrebare grea. Totdeauna diferă de la persoană la persoană. Pentru mine, personal, totdeauna înseamnă cât trăiesc. Pentru umanitate, totdeauna înseamnă geniile, înseamnă oamenii care au fost amintiți peste zeci, sute de ani, care au lăsat ceva în istorie; lucruri pe care le vedem, care datează de nici nu știm când, care vor rămâne umanității până…totdeauna.