Echipa SNGine

Identitatea noastră vizuală se bazează pe viziunea psihologului Jonathan Haidt, care ilustrează ființa umană precum un călăreț pe spatele unui elefant. Călărețul reprezintă gândirea controlată și conștientă, iar elefantul tot ce înseamnă partea emoțională. Ideea de bază transmisă de autor se regăsește în citatul următor: “Atât elefantul, cât și călărețul au propria inteligență și, când colaborează cu succes, ne dau sclipirea de neasemuit a ființelor umane.”

Participați de câțiva ani la această competiție, ce vă face să reveniți an de an?

Intrarea în echipă, acum 2 ani, mi-a transformat complet viața de licean. Nu doar competițiile ci și toate orele petrecute împreună în laboratorul nostru, au alcătuit cel mai frumos proces de învățare de care am avut parte vreodată. Am revenit an de an pentru că fiecare sezon la care am participat mi-a adăugat amintiri cu o încărcătură emoțională deosebit de mare, cunoștințe și experiențe noi care m-au ajutat să îmi aleg un drum în viață, dorindu-mi să urmez o facultate de inginerie. Chiar dacă anul acesta sunt în clasa a XII-a și sezonul viitor nu voi mai putea fi membru SNGine, îmi doresc să păstrez o legătură strânsă cu echipa și cu programul educațional FTC, deja stabilindu-mi obiectivul de a deveni voluntar la competițiile sezonului care urmează. (BOEȘAN ANA-DIANA)

Văd, an de an, cât de mult influențează în bine dezvoltarea fiecărui membru al ehipei. Feedbackul primit odată ce au devenit studenți și prietenia lor, care trece testul timpului, sunt pilonii energiei mele. Octavian (fost membru SNGine, în prezent student la Mecatronică, Universitatea Politehnnică Timișoara), a străbătut toată țara să fie voluntar, field inspector, la Campionatul Național de la Iași. Și multe altele…  (MAIER CORNELIA – mentor)

În comunitatea din care facem parte, ROBOTICA a devenit un mic-mare fenomen. Ne bucurăm de un sprijin constant din partea administrației locale, a colectivului colegiului, a sponsorilor și nu în ultimul rând al părinților. Mulțumim încă o dată, tuturor, pentru tot. (PUSTAI CRISTINA – mentor)

Care au fost cele mai mari provocări cărora a trebuit să le faceți față? Care a fost cel mai greu moment pe care a trebuit să îl depășiți ca echipă? Care a fost cel mai greu moment pentru tine personal?

Din punct de vedere emoțional, cu siguranță că cele mai grele momente pentru noi ca  echipă, au fost cele din timpul regionalei de la Cluj. Am pornit cu speranțe și așteptări mari, având în vedere cât de bine a funcționat Ela în săptămânile dinaintea regionalei. Am întâmpinat multe probleme tehnice în timpul meciurilor, independente de noi, în  afara controlului nostru și din cauza aceasta am pierdut majoritatea meciurilor. A fost însă una dintre cele mai frumoase lecții, fiindcă ne-am convins că munca noastră trece barierele rezultatelor de moment și lumea recunoaște tot efortul depus. Ca exemplu, colegii noștri de la Sibiu și Zalău, Gear Maniacs și CNapSys, au avut încredere în munca noastră și ne-au ales în alianță pentru semifinale, dându-ne o nouă șansă. Am învățat ce este răbdarea și să avem încredere în noi chiar și atunci când lucrurile nu merg bine. Am învățat, cu multe lacrimi, ce înseamnă reziliența, speranța. (NAGY TARIA)

Se vorbește tot mai mult despre educația STEAM, despre abordarea interdisciplinară, despre necesitatea de a dezvolta metacompetențe pe care copiii să le adapteze nevoilor lor de învățare, de cunoaștere, de integrare. Ce rol credeți că are acest gen de proiecte, (FTC) în atingerea acestor obiective?

Cred că acest program-metodă educațională, căci asta reprezintă FIRST Tech Challenge și nu doar un concurs de robotică (pe care îl înglobează), dezvoltă foarte bine cele patru metacompetențe despre care ne vorbește domnul profesor Mircea Miclea:

• Autonomia – dobândesc cunoștințe, învață să învețe.
• Autodisciplina – învață să își definească și să respecte propriile reguli și termenele de realizare a etapelor de construcție.
• Antreprenoriat – predictibilitate și adaptare în contexte reale de viață, la situații din „teren”.
• Gândire de designer – pun în practică conceptele educației STEM, chiar STE(A)M adică disciplinele din domeniul Științelor, Tehnologiei, Ingineriei a Matematicii și locul bine meritat al științelor umaniste, al artelor (dacă ar fi să vă uitați și numai la povestea siglei).

Și toate acestea sunt reflectate în Ela, roboțica noastră, creația lor, primul lor produs realizat și asumat integral, primul lor copil. Dacă ați vedea ritualul cu care o culcă pe Ela în cutia ei, cu câtă grijă o învelesc în folia de protecție, ați înțelege că nu exagerez deloc.                                                                                                                                                                                                          (MAIER CORNELIA – mentor)

Cum ai încerca să convingi un coleg mai tânăr că merită să facă parte din clubul de robotică? Spune-ne câteva lucruri noi pe care le-ai învățat despre tine ca membru SNGine?

Merită această experiență în echipa de robotică deoarece am câștigat amintiri de neuitat cu colegii de echipă și am învățat să colaborăm, într-un mediu plăcut. Am învățat să muncim în echipă, fapt ce reprezintă un alt atuu al experienței. Echipa de robotică reprezintă pentru mine una dintre cele mai memorabile experiențe din viața mea. Recomand acest lucru mai ales pentru cei ambițioși și pasionați de orice tip de tehnologie, nu doar informatică și programare. Robotica este și despre fizică, design, proiectare, inginerie, muncă practică, artă, lucru în echipă, dar mai ales despre OAMENI. Pe mine această experiență m-a ajutat foarte mult să mă dezvolt ca persoană și să găsesc cea mai bună versiune a mea, atât pe plan profesional cât și personal. De asemenea, laboratorul și colegii au reprezentat un refugiu atunci când am trecut prin momente mai dificile. Robotica este un mod excepțional de a-ți canaliza energia într-o activitate utilă pentru societate. (COANTA DAN)

Care a fost atuul vostru ca echipă, în clasarea pe locul 7 în competiția națională FTC? Care credeți că au fost considerațiile care au convins juriul să vă acorde Locul II Control Award?

În privința clasării pe locul 7 la faza națională a competiției, consider că noi am reușit să ne coordonăm foarte bine cu echipele din alianța noastră. Înaintea meciurilor discutam diferite strategii pentru a avea o coordonare foart  e bună, mai ales în perioada de autonomie.  Cred că acest fapt i-a determinat pe jurați, să ne acorde Locul II Control Award, autonomia noastră fiind extrem de constantă. (GHIURCANAȘ ANTONIO)

Control Award se acordă echipelor care au rezultate constante în automatizarea robotului. În urma prestației pe care am avut-o, echipa noastră a obținut locul 2 la această categorie în cadrul etapei naționale a concursului de robotică  FIRST Tech Challenge. Deoarece anul acesta m-am ocupat de programarea robotului, premiul obținut a însemnat foarte mult pentru mine. A fost o dovadă că munca mea nu a fost în zadar și o împlinire uriașă. Am putut aduce o bucurie atât de mare tuturor membrilor echipei! Rezultatele echipei noastre la meciurile de calificare au atras atenția juraților și a celorlalți participanți, robotul având o evoluție constantă în perioada de autonomie, pe tot parcursul competiției. (SANTA CIPRIAN)

Sunteți toți elevi în clasa a XII-a, cum a influențat parcursul vostru școlar faptul că sunteți membri în această echipă, cât de mult va conta acest fapt în alegerea viitoarei cariere?

Fiind clasa a XII-a, clar a trebuit să ne împărțim într-un mod constructiv între robotică și școală. Tot ce am muncit anul acesta la echipa de robotică a fost în afara programului școlar, adică după ore. Stăteam până seara târziu la școală, venind chiar și în weekend-uri mai ales înainte de competiții. Am tratat cu seriozitate materiile la care vom da bacul anul acesta, având rezultate destul de bune și la simulările din martie. Legat de orientarea în carieră, SNGine a fost o experiență excelentă pentru a ne putea vedea punctele tari, mai ales pe partea tehnică, motivându-ne astfel să urmăm o carieră în acest domeniu, al calculelor exacte. Eu am fost în departamentul non-tehnic, unde m-am ocupat cu Diana și Taria de caietele tehnice necesare la competiții, social media și design, dar am tras constant cu ochiul la departamentul tehnic și am reușit să învăț foarte multe lucruri pe care nu credeam că voi avea vreodată răbdare să le învăț. (GHIURCANAȘ ANTONIO)

Toți membrii echipei suntem la profilul Matematică-Informatică, așadar aveam deja o înclinație spre domeniile STEM. Datorită faptului că sunt în această echipă am decis să merg mai departe pe informatică. Nu doar eu, ci toți membrii echipei ne dorim să urmăm facultăți în domenii tehnice, alegerile noastre fiind puternic influențate de experiența noastră în cadrul FIRST Tech Challenge. (OȘAN MANUEL)

Cum ați gestionat presiunea și stresul din timpul competiției? Ce v-a plăcut cel mai mult? Ce nu v-a plăcut?

Am fost liderul și coach-ul echipei în acest sezon și mă bucur că echipa noastră a reușit să creeze un robot atât de performant într-o atmosferă atât de faină. Fiind un robot foarte capabil, așteptările pentru toți erau ridicate și momentele cele mai pline de emoții au fost cele din timpul meciurilor competiției regionale în care am întâmpinat dificultăți și am început să simt un stres imens. Am reușit să depășesc stresul și presiunea cu ajutorul echipei, care după fiecare meci, bun sau rău, m-a sprijinit și m-a susținut. (VIDRĂSAN EDUARD)

Pentru că suntem o echipă puțin numeroasă, cel mai plăcut lucru pentru noi toți a fost că am reușit să fim deschiși unul față de celălalt, devenind o familie. Faptul că suntem în clasa a XII-a și nu putem continua este unul din puținele regrete pe care le avem. (LEACH NORIS)

Ca să scad din tensiunea competiției și ca să încurajez echipa, m-am ocupat și de galerie, o parte esențială a experienței mele din cadrul FTC. Anul trecut am fost driver, deci nu am putut participa la galerie, însă anul acesta am adus experiența de pe stadion la meciurile de robotică, arătându-mi susținerea infinită pentru colegii mei. Echipa noastră a ieșit în evidență nu doar prin performanța robotului, ci și prin galeria puternică pe care am îndrumat-o. (SANTA CIPRIAN)

Cum ați reușit să aveți o autonomie așa de constantă?

Ne-am bazat pe o strategie gândită a face cu siguranță un minim de 100 de puncte. Acest scor se realizează dacă roboții au o precizie bună în a pune pixeli pe o anumită parte de panou: stângă, centru sau dreapta. Ne-am coordonat cu coechipierii de alianță pentru a realiza acest punctaj, astfel am putut începe fiecare meci cu un mic avantaj încă din perioada de autonomie. (GHIURCANAȘ ANTONIO)

Dacă ar fi să regândiți sensuri noi pentru acronimul din numele echipei, care ar fi acestea

S – sentiment

N – nație

G – grație

(FILIP ROBERT)