Dumitrean Cătălina

Stăm de vorbă cu Cătălina Dumitrean,  directorul adjunct al Școlii Gimnaziale “Ioan Slavici’ din județul Sibiu, profesor de tehnică vocală—muzică ușoară

Înainte de a fi profesor, fiecare dintre noi este în primul rând un om cu suflet frumos. Povestiți despre dumneavoastră.

“Acesta e secretul meu. E destul de simplu. Vedem clar numai cu inima…”, e un citat care mi-a rămas în minte din Micul Prinț și am ales să încep să vorbesc despre mine cu ajutorul lui, pentru că da, sunt o persoană care se orientează destul de mult după ghidajul inimii. Iubesc oamenii și ce mă înconjoară și mă ajută să mă dezvolt, atât pe plan personal, cât și pe plan profesional. Am crezut întotdeauna în puterea care vine din interiorul meu și în schimbarea pe care o pot aduce în viața celor din jurul meu.

Care a fost parcursul dumneavoastră profesional?.

Despre ceea ce înseamnă parcursul meu profesional, sunt absolventă a Colegiului Național Pedagogic Andrei Șaguna din Sibiu, iar ulterior, a Facultății de Științe ale Educației, specializarea pedagogia învățământului primar și preșcolar.

Între anii 2015-2021 am funcționat ca și profesor pentru învățământul primar, iar apoi, din 2019 am devenit titularul catedrei de muzică ușoară vocal intrumentală, din cadrul Palatului Copiilor Sibiu, lucrând în paralel și ca învățătoare.

Anul 2021 a venit cu oportunitatea de a aplica pentru o funcție de conducere, din dorința de a produce schimbări vizibile la nivelul comunității, lucru care m-a adus în postura de director adjunct al Școlii Gimnaziale “Ioan Slavici” Sibiu.

Familia joacă un rol important în devenirea noastră. Faptul că sunteți ceea ce sunteți se datorează și familiei dumneavoastră, ce ați putea povesti în acest sens?

Desigur că familia joacă unul dintre cele mai importante roluri în ceea ce este astăzi omul și profesorul Cătălina Dumitrean.

Provin dintr-o familie simplă, dar care a știut să îmi ghideze pașii în viață, care a crezut mereu în mine și în aspirațiile mele și care m-a învățat cât de important este să risipești în jurul tău bunătate și ajutor. Tot de la ai mei am învățat că în viață orice este posibil dacă crezi cu adevărat, dar și că “Dumnezeu îți da, dar nu îți bagă și în plasă”, lucru care m-a ajutat să realizez mereu cât de important este să muncesc pentru ceea ce vreau să obțin.

Am cresut într-o familie care ar fi făcut și ar face orice sacrificiu să mă ajute și care nu a spus niciodată nu aspirațiilor mele, indiferent ce piedici ar fi presupus acestea.

Trăiesc cu speranța că atunci când voi avea, la rândul meu, o familie, voi reuși să fiu măcar o parte din ceea ce este familia mea pentru mine.

Cum de ați ajuns să îmbrățișați această profesie?

Am avut de mica în interiorul meu o voce care voia mereu “altceva”, “altfel”, “mai bine”, “mai mult”, fapt care m-a determinat să fiu parte a ceea ce voiam.

În anul 2007 pașii mei s-au intersectat cu secția pentru copii a Bibliotecii Județene Astra Sibiu. În următoarea perioadă, tot ei, au lansat ideea de voluntar la bibliotecă, fapt care mi-a stârnit curiozitatea și m-a făcut să rămân mult timp pe acolo. Interacționând cu mulți copii, mi-am dat seama că mă simt în element l meu alături de ei și am întrebat-o pe mama dacă are idee ce ar  trebui să fac pentru a deveni învățătoare. Bineînțeles, mama mi-a explicat despre Colegiul Pedagogic, unde, la scurt timp, am și susținut probele de admitere, pe care le-am trecut cu brio.

Care a fost cea mai mare provocare din cariera dumneavoastră și cum i-ați făcut față?

Cea mai mare provocare din cariera mea a fost și este să fiu mereu la înălțime, să țin pasul cu noile tendințe și cu generațiile care vin. Am căutat mereu să mă înconjor de profesioniști și oameni cu experință vastă pentru asta, și, evident, să parcurg cât mai mult cursuri de formare. Consider că peste tot unde ai ocazia să fii e necesar să lași o petală din floarea care ești. Ori, dacă eu nu sunt suficient de bună, ce aș putea lăsa pe unde pășesc? Așadar, da, cea mai mare provocare este să fiu mereu pregătită!

Ne puteți povesti un moment, sau mai multe, din viața profesională sau personală în care v-ați simțit într-adevăr împlinită?

Lăsând la o parte modestia, mă număr printre profesorii care au livrat rezultate prin munca și activitatea, atât din școală, cât și din cadrul Palatului Copiilor Sibiu. Am adus în Sibiu zeci de premii de la festivaluri de muzică naționale și internaționale, prin elevii cu care lucrez și de care sunt foarte mândră.

Cu adevărat împlinită mă simt văzând rezultatele muncii mele la nivelul elevilor cu cerințe educaționale speciale, pe care i-am integrat în colectivele pe care le-am coordonat și, desigur, cred că apogeul a fost promovarea concursului national de ocupare a funcțiilor de conducere, care a fost pentru mine confirmarea că am făcut o alegere bună, atât eu, cât și cei care m-au susținut pe acest drum și cărora le mulțumesc!

Ce ați schimba, dacă ați putea, în sistemul de învățământ românesc?

Sistemul de învățământ românesc are așa un mare potential și, în ciuda lucrurilor care se aud, mai mult sau mai puțin reale, trebuie remarcată evoluția acestuia. Totuși, marchez un mare minus, în continuare, în direcția programelor de studiu, deosebit de încărcate cu informații de ordin teoretic, care nu își găsesc aplicabilitatea în realitatea din viața copiilor din fața noastră. Se pune problema “Cum conving eu un elev să parcurgă și să-și însușească o serie de informații, fără a-i putea identifica un corespondent acelei informații în viața copilului?”.

Ce vreau să spun defapt este că aceste programe de studiu ar trebui să aibă un echilibru între teorie și practică.

Într-o lume în care informația este la un click distanță, care este rolul școlii?

Școala este datoare, în primul rând, să transforme această digitalizare într-un avantaj. Dacă fiecare dintre noi vede un “prieten” în tehnologie, deja am câștigat această luptă, având puterea de a le explica elevilor cum să facă din tehnologie un aliat, cum să identifice resurse și cum să se ajute de aceasta în procesul lor de învățare. Școala poate deveni un fel de “păpușar”, pentru a preveni, pe cât posibil, informarea incorectă a elevilor din mediul virtual și interacțiunea cu fel și fel de site-uri.

Care este principala dumneavoastră trăsătură de caracter?

Oscilez între ambiție și perseverență, dar voi spune totuși că ambiția. Spun asta pentru că mereu am considerat că nu poate să fie imposibil nimic din ceea ce îmi doresc, iar apoi am continuat prin a căuta soluții să îmi duc visul la îndeplinire.

Pe lângă activitatea didactică, mai sunteți implicată și în multe alte activități. Ne puteți povesti câte ceva despre acestea?

Cu siguranță da.

Sunt un prieten loial al Bibliotecii Județene Astra Sibiu, unde îmi face mereu o deosebită plăcere să desfășor activități cu și despre copii, încă din anul 2008.

Sunt implicată în activitățile culturale care privesc partea muzicală, luând parte la multe festivaluri de muzică, de la participant, până la membru al juriului și, din anul 2019, am ales și implicarea politică, alături de Partidul Național Liberal.

Cam pe aceste paliere se situează activitățile pe care le desfășor în afara activității mele principale, cu mențiunea că nu spun niciodată nu unei oportunități de implicare active în viața societății, așadar, portița este încă deschisă spre noi idei.