,,Copiii merg acolo unde se întâmplă lucruri interesante, dar rămân acolo unde este dragoste.” – Zig Ziglar
Stăm de vorbă Alina Dragomir, de la Liceul Teoretic ,,Ion Gh. Rosca,,.din (localitatea), Osica de Sus, județul OLT, profesor învățământ primar.
Înainte de a fi profesor, fiecare dintre noi este în primul rând un om cu suflet frumos. Povestiți despre dumneavoastră.
Consider că, mai degrabă, sunt un om cu suflet de copil. Cred cu tărie în inocența unui copil, în naivitatea acestuia, în dorința de a reuși în momentele în care crede în mine cu toată ființa lui, iar atunci când intru în clasă, ochii lui lucesc de bucurie.
Familia joacă un rol important în devenirea noastră. Faptul că sunteți ceea ce sunteți se datorează și familiei dumneavoastră, ce ați putea povesti în acest sens?
Am crescut într-o familie monoparentala, părinții mei fiind divorțați de 24 de ani. Mama mea este cea care s-a ocupat de educația mea, oferindu-mi atat modelul frumos al femeii ce trăiește in societate, cât și oportunitatea de a fi profesor. M-a susținut moral si financiar, având încredere în propriile mele forțe.
Cum de ați ajuns să îmbrățișați această profesie?
Am iubit copiii si am crezut in ei. Voiam sa fiu acel om care le dă șansa unui viitor mai frumos, să prindă aripi, sa creadă în ei. După finalizarea celor trei ani de facultate, am dat examenul de titularizare si am ocupat post într-un sătuc din comuna natală.
Vă mai amintiți anii de debut? Cum au fost aceștia?
Cand am intrat pentru prima dată in clasa de elevi, am simtit niște emoții puternice, un amalgam de sentimente care mă ajutau practic sa-mi retrăiesc copilăria. Cea mai mare dorință a mea a fost sa câștig sufletul unui copil și am reusit. Am reușit să devin cea mai bună prietenă a lor, confident și mama de la școală.
Ne puteți povesti un moment, sau mai multe, din viața profesională sau personală în care v-ați simțit într-adevăr împlinită?
Cu toată sinceritatea, vă mărturisesc că cele mai frumoase momente au fost cele in care auzeam de la părinți ca se trezeau dis-de-dimineață sa ajungă la școala cu nerăbdare, pregătiți pentru orele de curs.
Ce ați schimba, dacă ați putea, în sistemul de învățământ românesc?
În primul rand, aș vrea să se pună accent pe dezvoltarea personală a fiecărui elev, deoarece fiecare copil are anumite probleme specifice varstei. Mi-as dori sa existe cat mai multă transparență la nivel național, iar toate cadrele didactice, inclusivc elevii si părinții să fie susținuti cu materiale didactice conform activităților care se doresc a fi desfașurate.
Care este principala dumneavoastră trăsătură de caracter?
EMPATIA.
Pe lângă activitatea didactică, mai sunteți implicată și în multe activități de voluntariat. Ne puteți povesti câte ceva despre acestea?
De fiecare dată cand aud povestea de viață a unui copil, a unei familii, ma întristez enorm. Mă doare cand vad un copil suferind. Îmi doresc sa aduc zambete pe chipul multor persoane,de aceea, cu ajutorul oamenilor din comunitate, am dăruit oamenilor nevoiași cele necesare.
Ce vă determină să dăruiți altora din timpul dumneavoastră liber?
Îmi place sa fac oamenii fericiți . Mă molipsesc si eu.
Ați avut sau aveți un model în viața reală? Dacă da, ce ați admirat la persoana respectivă?
Multumesc lui Dumnezeu, am avut multe modele si anume, profesorii mei din liceu și gimnaziu, cărora le port un respect deosebit, oameni care și-au lăsat o amprenta pozitivă în viata mea, iar în prezent sunt colegii mei .Am admirat foarte mult interacțiunea profesor-elev, relația pozitiva, atmosfera tolerantă si cooperarea fructuoasa pe care o realizau în școala.
Ce vă place să faceţi în timpul liber?
Îmi place foarte mult să citesc cărți de dezvoltare personală, cărți de specialitate. Pictura pe pânză mă relaxează foarte mult.
Cel puțin trei lucruri mai puțin cunoscute despre dumneavoastră ar fi…
Afectivitatea, atașamentul, ambiția
Care este deviza după care vă ghidați în viață?
,,Când ți-e greu, uită-te în sus, spre cer, iar când ți-e bine, uită-te la cei care sunt mai rău decât tine!”