“Să ții în palmă sufletul unui copil este cu siguranță, un privilegiu. Să fii important în viața unui copil este un dar divin“ Jean-Jacques Rousseau
Doina Sandu, profesor pentru învățământ primar de la Școala Gimnazială Nr. 1 din Hârșova, județul Constanța
Cum de ați ajuns să îmbrățișați această profesie?
Am ales să devin învățătoare deoarece iubesc foarte mult copiii. Din timpul liceului îmi doaream să devin profesoară sau învățătoare. Timpul a trecut, iar visul meu a devenit realitate. Am avut posibilitatea, la inceputul carierei mele, să lucrez cu elevi de gimnaziu, dar am simțit că locul meu este alături de prichindeii claselor primare. Dacă ar fi să o iau de la început, aș urma aceeași carieră, aceea de a fi învățătoare.
Care sunt greutățile cu care se confruntă un învățător?
Pentru mine fiecare zi este o provocare. În fiecare dimineață, când pășesc pragul școlii, încerc să am o stare de bine pentru a putea transmite și elevilor ceea ce am mai bun. În fiecare an școlar apar schimbări la care trebuie să ne adaptăm, dar și noi provocări. O provocare este aceea, că la fiecare început de ciclu primar reușesc să stabilesc relații benefice cu micuții școlari, dar și cu părinții acestora. Aș putea spune că un impediment pentru un învățător este acela, că își dorește să realizeze foarte multe cu elevii, dar lipsa resurselor materiale uneori reprezintă o provocare. De asemenea, am o relație foarte bună cu colegii mei, reușind împreună să facem lucruri bune în școală.
Care este cea mai frumoasă parte a acestei meserii? Ne puteţi împărtăși un moment (sau mai multe) din cariera dumneavoastră în care ați simțit că asta este ceea ce trebuie să faceți?
Sunt recunoscătoare pentru că sunt învățătoarea Fluturașilor mei isteți. Această meserie este foarte frumoasă, atunci când simți bucuria fiecărui copil care reușește cu forțe proprii să depășească un obstacol, fie el cât de mic. Ca învățători, noi învățăm mereu de la elevi. Un moment de bucurie și împlinire sufleteacă a fost atunci când un elev ( final de clasă pregătitoare) mi-a mulțumit și cu tremur în glas mi-a spus: “ Doamna, îți mulțumesc pentru că m-ai ajutat să citesc și să scriu. Nu o să uit niciodată! Voi citi multe povești frățiorului meu.” În cariera de dascăl sunt nenumărate momentele de bucurie, pe care nu le poți uita niciodată. Fluturașii mei au terminat clasa I și sunt nerăbdători să descopere tainele clasei a II-a. Vor crește și vor zbura cât de sus, poate fiecare.
De ce au nevoie copiii când sunt așa mici?
Orice copil are nevoie de iubire, înțelegere, încurajare, încredere în forțele sale, dar și de noi provocări. Indiferent de provocare, ei trebuie să știe că le sunt aproape atât părinții cât și doamna învățătoare. Fiecare copil are nevoie de ajutor, de susținere, de răbdare, dar și de un program care să îi ajute să crească frumos și în armonie cu cei din jurul lor. Pentru a fi cel mai bun, copilul are nevoie în viață și de un model ( mentor) care să-l încurajeze mereu dându-i încredere în forțele sale.
Ce poate reprezenta un eșec pentru un învățător? V-ați confruntat cu situații în care lucrurile nu au decurs conform așteptărilor dumneavoastră? Dacă da, cum ați trecut peste acestea?
Pentru mine un eșec ar putea fi acela când nu poți găsi modalități de relaționare cu anumiți părinți. Am avut o astfel de situație și cred că am încercat destule variante prin care să fac un părinte să înțeleagă situația școlară a copilului său. Indiferent de ceea ce oferă momentul, voi găsi mereu acea cale care va fi de bun augur pentru fiecare. Sunt optimistă și mă adaptez la orice situație.
Cum ajunge să vadă lumea o persoană căreia îi trec prin mâini atâția copii?
Chiar dacă timpul se scurge cu repeziciune, văd lumea prin ochii copiilor, cu mult optimism. Atunci când copiii sunt crescuți cu iubire poți vedea povestea fiecăruia. De douăzeci și nouă de ani de activitate cu copiii (mari și mici) pot spune că am ascultat deseori poveștile lor frumoase pe care le-am păstrat în “sertarul minții cu amintiri“. Fiecare copil are drumul său în viață, fiecare este o entitate unică.
Ce vă place să faceţi în timpul liber?
În timpul liber îmi place să admir natura. De asemenea, îmi place să citesc, să descopăr locuri noi și să mă plimb prin pădure și cu barca. Am spus cu barca, pentru că m-am născut pe malul drept al Dunării albastre, iar pentru a mă relaxa stau ore întregi pe mal, privind luciul apei.
Ce nu vă place să faceți deloc?
Nu îmi place să aștept. Mi se pare că atunci când trebuie să aștept, timpul este pierdut , deci nu îl pot recupera.
Care este cea mai mare calitate a dumneavoastră?
Implicarea în tot ceea ce fac.
Care este cel mai mare defect a dumneavoastră?
Niciodată nu pot să spun NU, chiar dacă, de fiecare dată, acest lucru îmi aduce sarcini în plus, dar în același timp pot fi de ajutor celor din jurul meu.
Care sunt motivele care v-au determinat să faceți voluntariat? Cum influențează voluntariatul viețile celor implicați în acest proces?
Din punctul meu de vedere, voluntariatul face lucrurile să se întâmple și face lumea să fie mai bună. De asemenea, prin voluntariat poți oferi speranță și poți schimba vieți . Atunci când faci voluntariat trebuie să înțelegi că nu este vorba doar despre ceea ce dai ( timp și energie), ci și despre ceea ce primești : mulțumitre sufletească, bucurie, zâmbete și pot spune că este benefic pentru fiecare, timpul de clatitate pe care îl petreci în preajma cuiva. Voluntariatul poate modela suflete și minți, dar în același timp poți cunoaște oameni minunați.
Aveți un motto în viață?
“Ce faci pentru tine, dispare odată cu tine, ce faci pentru alţii, rămâne pentru eternitate.” – Albert Einstein
Zâmbește în fiecare zi și crede în miracole!
