Despre ce înseamnă până la urmă, să fii părinte?

Despre ce înseamnă până la urmă, să fii părinte?

Mi-au fost adresate multe întrebări legate de ”rețeta secretă” a educației. Realitatea este că NU EXISTĂ NICI UNA! Nu există nici o formulă magică care să ne transforme copiii peste noapte, așa cum nici noi, nici relațiile noastre nu se pot schimba în acest fel.
Însă, sute de ani de educație tradițională, bazată doar pe obediență, frică și rezultate imediate, încep să-și schimbe valorile și principiile. Cum? Privind pe termen lung. Luând în considerare ce este cel mai important: nu confortul sau disconfortul nostru ca părinte, nu imaginea pe care o afișăm în anturaj. Ci copilul, privit ca o persoană, cu inimă, dorințe și aspirații, cu talente, cu greșeli, cu suferințe și curiozitate pentru lumea care-l înconjoară.
La sutele de întrebări privind metoda ideală legate de o problemă sau la alta în parenting, vă recomand câteva principii pe care eu le iubesc, le-am probat în ani de zile și cu care nu puteți da greș:
1. Copiii nu manifestă comportamente nedorite pentru că ”așa vor”, ci datorită lipsei abilităților de a se descurca în situații necunoscute, a toleranței scăzute la stress și a capacității de auto-reglare emoțională.
2. Înțelege etapa de dezvoltare (vârsta) copilului.
Uităm că avem de-a face cu omuleți care cresc, învață și se dezvoltă. Și deseori înțelegem greșit ce înseamnă disciplina: nu aplicarea de sancțiuni care produc doar durere, ci ajutor, ghidare, instruire, încurajare.
3. Fii curios, nu furios!
In loc să reacționezi impulsiv, automatic la o situație frustrantă, cercetează să vezi despre ce este vorba, spune-ți așteptările și împuternicește-ți copilul cu abilitățile necesare.
4. Concentrează-te pe o viziune de lungă durată.
Când stai să te gândești până la urmă care-i miza, educația nu este despre a rezolva o situație de moment. Odată rezolvate cauzele de bază, vei ieși din cercul vicios, în care copilul te ascultă pentru că ameninți, țipi, dai ultimatum, dar mâine o iei de la capăt.
5. Pune preț pe oameni, nu pe lucruri.
Copiii nu au limite. Strică, murdăresc, fac dezordine, împrăștie, varsă, apasă butoane interzise, ”creează”, ”modifică”! Știu cât de ispititor este să țipi, să-ți pierzi cumpătul după fiecare dezastru. Știu cât este de obositor să instruiești, să încui, să ascunzi, să pui deoparte lucruri! Dar sunt lucruri! Pune limite, dar nu-ți răni copilul pentru lucruri care pot fi înlocuite. Copilul tău nu are preț!
Viața cu copilul nostru este o călătorie! Dar știi? Ea nu este despre reguli, metode și rezultate ideale! E despre EL și despre TINE!
Mă trezesc adesea luptându-mă cu mine. Și cred că asta-i lupta noastră, a fiecărui părinte!
Cum vreau să fiu CA OM? Strictă, fermă și apăsătoare?
Sau răbdătoare, generoasă, înțelegătoare și plină de înțelepciune?