Pot spune doar atât: ESTE UN SUFLET MINUNAT, CARE ÎȘI DOREȘTE SĂ AJUTE PE CÂT MAI MULTĂ LUME, A LUAT 10 LA MATE LA EVALUARE NAȚIONALĂ ȘI DACĂ DORIȚI SĂ AJUTAȚI, O PUTEȚI FACE DIRECT SAU PRIN SPONSORIZĂRI, DONAȚII ETC. Detalii la finalul articolului.
Vedeți mai jos povestea vieții ei, povestită chiar de ea.
„Din ce mi s-a spus, de când eram mică, tata și mama aveau probleme de sănătate și s-a considerat că familia mea nu putea avea grijă de mine. Astfel, la 2 ani, am fost luată în custodie de DGASPC și dusă într un centru de copii.cii.
Familia mea mi-a arătat că nu mă abandonas și chiar dacă nu îmi amintesc mult pentru că aveam până în 6 ani, veneau des în vizită și mă luau acasă în weekenduri.
Între timp bunicul și bunica mea încercau să dovedească ca avea toate condițiile să fie numit el tutorele meu, dar nu a reușit.
Noi, copii, am trăit ca o familie în centru și aveam grija unul de altul, eram uniți și ne ajutam cu tot. Doamnele care aveau grijă de noi încercau sa ne facă să fim oameni buni și se purtau cu blândețe cu noi.
La vârsta de 6 ani, mama mea s-a îmbolnăvit și a fost dusă la spital, unde a murit la scurt timp.
La scurt timp a murit și bunica.
La centru veneau familii care voiau sa ne cunoască și sa vadă dacă eram potriviți sa fim luati in plasament sau adoptați.
Am petrecut timp cu 2 familii, o familie a unei fete cu care mergeam la școală și o doamnă care voia sa ma vadă, dar cu amândouă am pierdut legătura.
Asta a fost până să afle preotul din satul……….de mine, deoarece bunicul meu vorbise să anunțe în bisercă despre situația mea.
De la el au aflat părinții mei, cu care se înțelegea bine, și au venit intr-o zi sa ma cunoască. După mult timp, vizite și multe emoții pe care le am depășit, m-au adus la ei în plasament în vara anului 2017, când aveam 9 ani.
Au avut și au în continuare foarte multa grijă de mine din prima zi și mi-au oferit totul iar pentru asta le voi fi întotdeauna recunoscătoare, având în vedere că eram un copil dificil, bosumflat și aveam deja 9 ani.
Copii din sat și verisoarele mele, toate cunoștintețe lor mi-au fost alături și m-au primit cu toata căldura și cu brațele deschise, ele mi-au facut viața mai frumoasă și m-au ajutat cu totul.
Au trecut anii și totul a devenit mai bine, nu mai aveam nici problemele pe care le aveam înainte, astm și altele și aveam cea mai frumoasa copilărie aici la sat.
Dar văzându-l doar o dată pe lună, m-am îndepărtat de bunicul și tatăl meu și de restul familiei. Faptul ca sunt adoptata și ca părinți mei nu erau părinți biologici nu mă afecta deloc, în afara unor cuvinte spuse de copii.
În toamna în 2021 s a stins tata…de atunci bunicul a rămas singur. De atunci știam că o sa vin aici la liceu și învățăm ca să pot intra și să am grijă de el.
Anul trecut am intrat la liceu și m-am mutat aici cu el și ne am apropiat din nou, dar anul acesta, a murit și el si nu am avut la fel de mult timp pe cât voiam sa mă apropii de el.
Acum sunt doar cu părinții adoptivi și mi-am dat seama că, deși te doboară, viața mereu va merge înainte și trebuie sa mergi după ea.”
Donații se pot face la Revolut @forlife sau în contul RO21BTRLRONCRT0CR6633701 Banca Transilvania, Asociația READY FOR LIFE, C. I. F. 49899997
Contactați-ne la contact@forlife.ro iar donații puteți face la iar aici aveți contract de sponsorizare din care îi putem oferi bursă.