Ea spune o poveste tibetană, că într-o zi un bătrân înțelept și-a întrebat urmașii următoarele:
-De ce țipă oamenii când sunt furioși?
Bărbații s-au gândit pentru câteva momente:
-Pentru că ne pierdem calmul – zise una – de aia țipăm. –
– Dar… De ce să strigi când cealaltă persoană stă lângă tine? – a întrebat înțeleptul. – Oare nu se poate să-i vorbești cu voce joasă? De ce țipi la o persoană când ești supărat?.
Bărbații au dat alte răspunsuri, dar niciunul nu i-a satisfăcut pe înțelepți
În cele din urmă a explicat:
-Când doi oameni sunt supărați inimile lor pleacă departe. Pentru a acoperi acea distanță trebuie să strige pentru a se putea auzi. Cu cât sunt mai furioși, cu atât vor trebui să țipe mai tare ca să se audă de la acea distanță mare.
Atunci înţeleptul a continuat:
– Ce se întâmplă când doi oameni se îndrăgostesc?
Ei nu strigă, vorbesc încet
De ce?… Inimile lor sunt foarte apropiate. Distanța dintre ele este foarte mică.
Omul înțelept a zâmbit și a spus:
– Când se îndrăgostesc și mai mult… Ce se întâmplă? !
Ei nu vorbesc, doar șoptesc și se apropie și mai mult în dragostea lor. În sfârșit nici nu au nevoie să șoptească, doar se uită unul la altul și gata.
Așa de apropiați sunt doi oameni când se iubesc.
Apoi a spus:
-Când se ceartă, nu le lăsa inimile să se destrame. Nu spune cuvinte care îi distanțează mai mult. S-ar putea să vină o zi când distanța este atât de mare încât să nu mai găsească drumul înapoi.