„Știu că nu știu nimic”– Socrate
Stăm de vorbă cu Daria Iancu, elevă la Colegiul Național Bănățean Timișoara.
Ce pasiuni aveți? Ce faceți pentru îndeplinirea lor?
Cea mai mare pasiune a mea este vorbitul. Vorbesc foarte mult, la ordinea zilei și am acest obicei de când eram mică. Îmi place foarte mult să îmi exprim părerea, fie că sunt sau nu întrebată, în special pe subiecte politice, probleme sociale sau discrepanțe economice.
Pentru a-mi satisface această pasiune am început să merg la dezbateri de la vârsta de 12 ani și de atunci am fost de neoprit (din vorbit J).
De asemenea, sunt foarte pasionată de tot ce înseamnă sfera politică (așa cum am menționat mai sus). Din acest motiv, mă implic civic cât de des pot pentru că mi se pare foarte important ca tinerii să dobândească un interes mai puternic față de politică. La finalul zilei, stadiul țării și societății în care trăim cu toții este dictat de o alegere, uneori simplă, pe care ar trebui să o facem conștient, odată la 4 ani. De aceea mi se pare extrem de îngrijorătoare absența imensă a tinerilor în procesul de vot și vreau să fac tot ceea ce îmi stă în putere pentru a mări numărul tinerilor care să înțeleagă importanța votului lor și să își exercite acest drept.
Într-o lume într-o permanentă schimbare, care credeți că ar fi abilitățile pe care tinerii trebuie să și le dezvolte?
Din punctul meu de vedere, cea mai valoroasă abilitate este cea de a discerne adevărul de minciună. Având în vedere viteza cu care se dezvoltă inteligența artificială, este din ce în ce mai greu să diferențiem o informație adevărată de una inventată. Această abilitate are în vedere inclusiv capacitatea de adaptabilitate a persoanelor, pentru că pe baza acesteia, persoanele au capacitatea să facă diferența dintre adevăr și minciună, aceștia din urmă fiind factorii la care trebuie să ne adaptăm.
Trăim într-o lume care suferă în urma unui bombardament fantastic de informații, datorită sau chiar din cauza accesului nelimitat la internet pe care îl avem. Pentru a putea să ne menținem cu picioarele pe pământ și pentru a continua să trăim în lumea reală, este absolut necesar să avem capacitatea de a discerne adevărul de minciună. Cea mai simplă metodă pentru a verifica o informație face parte chiar din codul deontologic al jurnaliștilor: 1. Verifică sursa (este sau nu o sursă credibilă) 2. Confirmă cu fapte reale (există sau nu dovezi care să susțină faptele prezentate în articol) 3. Verificare încrucișată (compară informația cu relatări din alte surse independente: agenții de presă, publicații cu prestigiu).
Care sunt cele mai mari provocări cu care v-ați confrumtat?
Lipsa de credibilitate și de respect. La finalul zilei, indiferent de capacitatea mea de a filtra informații, de a-mi folosi gândirea critică sau de a argumenta pentru sau împotriva unui anumit subiect, aceste lucruri sunt complet inutile dacă nu dovedesc altor persoane că am aceste abilități.
Nu poți convinge un public de absolut nimic dacă nu are încredere în discernământul tău sau dacă ești văzut ca „un copil care nu știe destule pentru a vorbi despre acest subiect”. Oricât de mult valorific experiența de viață a adulților, există totuși anumite domenii în care consider că tinerii se pot descurca la fel de bine ca adulții, dacă nu chiar mai bine, datorită curajului și îndrăznelii pe care le avem.
Dorința mea cea mai puternică este de a reuși să îmi fac vocea auzită, indiferent de percepția societății asupra capacităților mele intelectuale, pentru că știu că reprezint multe persoane care au aceleași convingeri ca și mine. La nivel de credibilitate, știu că vine pe parcurs. Deja am primit multă apreciere din partea oamenilor din jurul meu pentru realizările pe care le-am avut până acum în cadrul dezbaterilor, care mi-a adus și o oare-care credibilitate atunci când încep să vorbesc despre anumite subiecte pe care le dezbat deja de ani de zile și pe care le cunosc.
Într-o lume în care informația este la un click distanță, care (mai) este rolul școlii?
Să ne oblige să gândim. Fiecare materie își are rostul ei, chiar dacă nu îl sezisăm în momentul în care ni se solicită să învățăm pentru toate.
Mie personal nu îmi place școala extraordinar de mult, dacă ignorăm aspectul legat de interacțiunile sociale și prieteniile pe care le formăm în cadrul școlii, dar asta e doar pentru că în majoritatea cazurilor nu îmi captează interesul materia care îmi este predată. Totuși, sunt conștientă că orice exercițiu de gândire pe care sunt obligată să îl fac în cadrul școlii creează sinapse în creierul meu, ce mă ajută ulterior să gândesc mai clar și cu mai multă profunzime, inclusiv în afara școlii.
Cea ce mi se pare în schimb că lipsește din școli este accentul pe importanța activităților extrașcolare. Dezbaterile, robotica, activitățile de voluntariat și orice tip de implicare civică sunt extraordinar de importante pentru dezvoltarea personală a tuturor elevilor și pentru pregătirea noastră pentru viață. Deseori, acestea sunt descurajate de către profesori pentru că ne rămâne mai puțin timp să învățăm pentru materiile pe care aceștia le predau, exact din pricina faptului că mulți nu înțeleg cât de puternic ne impactează aceste activități. Dacă profesorii ar putea să fie mai deschiși față de implicarea în activități extrașcolare, cât timp nu neglijăm complet materiile pe care aceștia le predau, o parte din problemele de relaționare între elevi și profesori pe care le avem în cadrul generației noastre, ar fi, din punctul meu de vedere, rezolvate.
Un alt aspect care nu este aproape deloc discutat în cadrul școlii și ar trebui să fie clasificat ca un subiect de maximă importanță, este informarea în afara sa. Motivul principal pentru care majoritatea tinerilor din cadrul generației mele nu știu pe ce lume trăiesc este pentru că nimeni nu le spune că este important să înțeleagă cum funcționează societatea. Politicienii nu se adresează tinerilor, părinții sunt mai interesați de performanțele școlare decât de orice altceva, profesorii la fel și așa se creează un cerc vicios de lipsă de interes. Având în vedere că asta ține cel mai mult de pregătirea noastră pentru viață și că plecăm cu toții de la premiza că odată ce terminăm 12 clase, suntem pregătiți să intrăm în societate, ar trebui să existe cursuri, poate nu în formă de discipline școlare dar oricum prezente în școală, despre asepcte sociale de importanță maximă. La ce mă refer mai exact: cum funcționează U.E. și cum suntem noi implicați în procesul instituțional al acestei uniuni, de ce este important să mergem la vot, discuții deschise cu specialiști despre problemele sociale cu care le confruntăm zilnic, etc.
Care sunt lucrurile în care găsiți bucurie?
Încerc să găsesc bucurie în cadrul oricărei activități pe care o practic. Fie că este un meci de dezbateri, un test pentru care nu m-am pregătit sau o conversație cu un străin. La nivel principial, este pur și simplu modul în care vreau să îmi trăiesc viața. Există zeci de motive pentru care putem să fim triști, probleme pe care nu le putem schimba care totuși ne impactează negativ viața și nivelul de libertate pe care îl avem. Totuși, viața este frumoasă, cât timp ne-o facem frumoasă. Aleg să mă concentrez pe lucrurile pe care le pot schimba, să îmi setez așteptări realiste în legătură cu viitorul și capacitățile mele și să mă bucur de fiecare moment trăit de parcă ar fi ultimul.
La nivel mai personal, cea ce îmi provoacă cel mai mare nivel de bucurie sunt competițiile de dezbateri. Indiferent de rezultat sau de persoanele cu care particip la competiții, mă distrez extraordinar de tare. Sunt singurele momente în care mă aflu înconjurată de oameni care au exact aceleași preocupări ca ale mele, aceleași interese și curiozități despre lume și viață. Când sunt la dezbateri, pot să uit complet despre lucrurile care îmi provoacă stres și tristețe, mă concentrez pe parcursul meu competițional și mă distrez alături de coechipierii si inclusiv adversarii mei. De aici am cele mai frumoase amintiri, lucruri pe care o să le povestesc copiilor și nepoților mei cu mult entuziasm. Doar scriind acest articol îmi aduc aminte de zeci de momente în care m-am simțit complet eliberată de stres, de parcă aș fi intrat într-o complet altă lume.
Care este principala dumneavoastră trăsătură de caracter?
Curajul. Am extrem de mult curaj și încredere în mine, care se datorează în primul rând modului în care am fost crescută, dar și realizărilor pe care le-am avut pe parcursul anilor și care mă vor ajuta să îmi construiesc cariera pe care mi-o doresc.
De când eram mică am primit multă libertate din partea părinților mei și simplu fapt că mi-au arătat prin acțiunile dar și vorbele lor despre mine că au încredere în mine, mi-a provocat multă încredere în mine și curaj față de lucrurile pe care vreau să le fac.
Ca să pot explica mai bine, voi da câteva exemple: am avut curajul să intru din clasa a 7a la dezbateri, știind că voi concura împotriva unor elevi cu mult mai multă experiență decât mine, am avut curajul să îmi exprim opinia despre candidații acestui ciclu electoral, știind că voi fi luată peste picior pe internet pentru ce susțineam, am și am avut curajul să le spun profesorilor, părinților sau pur și simplu oamenilor mai mari decât mine când am impresia că greșesc, cu argumente valide și inclusiv sfaturi despre cum ar putea aborda situațiile mai bine, etc. Sunt foarte recunoscătoare că am dezvoltat această trăsătură de caracter pentru că, datorită încrederii pe care o am în mine, mă pot exprima în întregime. Cum spuneam și mai sus, îmi place extrem de mult să vorbesc, curajul mă ajută să spun ce vreau, cum vreau, atunci când este nevoie să o fac.
Cel puțin trei lucruri mai puțin cunoscute despre dumneavoastră ar fi…
Primul lucru ar fi cât de importantă este muzica pentru mine. Indiferent ce fac, ascult muzică. Mă ajută de multe ori să mă concentrez pe activitatea pe care trebuie să o termin, să simt emoții mult mai puternic pentru că descopăr în artiști emoții asemănătoare cu cele pe care le simt eu. Muzica mă face să trăiesc emoții deosebite și foarte intense. Când ascult muzică mă simt de parcă ceva îmi apasă niște butoane foarte specifice în minte care îmi augmentează trăirile. Pentru că îmi place să trăiesc viața la maxim, iubesc să ascult muzică sau chiar să cânt. De fiecare dată când ascult muzică mă simt de parcă intru într-o cameră în care tot ce simt se simte mai puternic, de acea îmi place așa de mult să o fac.
Al doilea lucru este pasiunea mea pentru sport sportul. Funcționează la fel ca și muzica, ba chiar în anumite instanțe fac sport în timp ce ascult muzică, dar are un efect diferit. Când fac sport mă concentrez strict pe mușchii pe care îi folosesc, intensitatea efortului și mișcările pe care le efectuez. Mă ajută să fac o pauză de la gândire și să egalez efortul psihic pe care îl depun cu efort fizic. Sporturile care au cel mai puternic efect calmant asupra mea sunt înotul și schiatul. Când sunt pe pârtie sau în apă mă simt cu adevărat liberă și liniștită.
Al treilea lucru este faptul că îmi place foarte mult să ajut oamenii. Fie că e vorba de o persoană dintr-un mediu dezavantajat sau că îmi cere cineva un sfat, mă bucur să știu că pot să ajut. De aceea nu o să refuz niciodată un prieten, o cunoștință sau chiar un străin care are nevoie de ajutorul meu, mai ales când știu că pot să ofer sfaturi sau ajutor care să sprijine cu adevărat acea persăoană în rezolvarea problemei cu care se confruntă.
Care este deviza după care vă ghidați în viață?
„Știu că nu știu nimic”. Indiferent de câtă informație am la un click distanță, sunt în continuare o sumedenie de lucruri pe care nu le cunosc și sunt complet conștientă de acest fapt.
Știu că am multe cunoștințe și sunt stăpână pe mine când vine vorba de propriile convingeri, dar voi fi tot timpul deschisă la o conversație civilizată care să le contrazică. Singurul mod prin care putem să avem conversații cu adevărat productive între persoane este atunci când ambele sunt deschise la ideea că au de învățat de la cealaltă persoană.
Această convingere provine și din setea de informație pe care o am, poate și din curiozitatea sporită pe care o am despre cum funcționează lumea din jurul meu. Vreau să știu tot ce este de știut despre viață, univers și lume, chiar dacă știu că în comparație cu tot ce există și tot ce aș putea să știu, știu absolut nimic.
Unele întrebări pur și simplu nu au un răspuns pe care oamenii să-l poată înțelege în întregime. Un exemplu perfect este faptul că, chiar dacă știm de existența conceptului de „infinit” este imposibil să înțelegem o multitudine de infinituri sau cum arată de fapt acest concept, pentru că tot ce ne înconjoară este finit.
Din toate aceste motive, aleg să îmi trăiesc viața, conștientă în totalitate de limitările pe care le am cu privire la înțelegerea lumii.