Daniela-Paraschiva Danka

Înainte de a fi profesor, fiecare dintre noi este în primul rând un om cu suflet frumos. Povestiți despre dumneavoastră.

Împlinirea mea cea mai mare, cel care mă motivează în fiecare clipă să fiu un om mai bun și pentru care mă străduiesc să fiu un exemplu de urmat, este fiul meu. De șapte ani sunt mamă, iar acest lucru a contribuit foarte mult la dorința și mai mare de implicare în viața elevilor mei pentru că întotdeauna mă gândesc dacă ceea ce fac eu pentru elevi ar fi potrivit și pentru propriul copil. Am ales să fiu profesor pentru că este ceea ce mi-am dorit mereu, iubesc copiii, iubesc să le fiu alături și să realizăm împreună diverse activități școlare și extrașcolare, meseria de dascăl este o pasiune pentru mine, e ca un regat fascinant, înconjurat de tărâmuri magice, asemenea celor din basme, în care tot timpul e ceva nou de descoperit. Cred că fiecare dintre noi are puterea de a schimba în bine destine. Consider că sunt o persoană blândă, tolerantă, hotărâtă, veselă, optimistă, adaptabilă, sociabilă și dacă ar fi să citez oamenii cei mai apropiați, care mă cunosc în toate ipostazele vieții, aș spune că sunt „puternică, discretă, spontană și mereu cu zâmbetul pe buze”. Caut mereu să învăț lucruri noi, motiv pentru care particip frecvent la diverse cursuri de formare profesională continuă, în prezent fiind din nou studentă la Facultatea de Litere și Arte, din cadrul Universității „Lucian Blaga” din Sibiu, specializarea Științe ale Informării și Documentării, licență, anul II și la masterul de Studii curatoriale în documentarea instituțional-educațională, anul I. Sunt studii care se completează armonios cu studiile mele inițiale și aduc un plus de valoare activității mele didactice.

Cum de ați ajuns să îmbrățișați această profesie:

Începând cu doamna mea învățătoare și până la profesorii de la facultate, am avut șansa de a întâlni dascăli dedicați, care au știut să îmi insufle și să îmi susțină entuziasmul și dorința de a deveni dascăl. Pentru mine, ei au fost adevărate modele, nu doar în ceea ce privește modul de predare, ci și de comportament și interacțiune cu elevii. I-am admirat mereu, nu doar pentru felul în care mi-au transmis cunoștințe, ci și pentru valorile morale pe care au știut mereu să le dezvolte în rândul nostru, al elevilor/studenților.

Vă mai amintiți de anii de debut? Cum au fost aceștia?

Întotdeauna o să îmi aduc aminte cu drag de anii respectivi. Mi-am început activitatea didactică încă din primul an de facultate, în 2005, ca profesor suplinitor,  în cadrul alternativei educaționale Waldorf, din comuna Roșia. Au fost 8 ani în care, datorită cursurilor de perfecționare la care am participat, atât în țară, cât și în Elveția, Germania, Anglia, am reușit să îmi consolidez cunoștințele teoretice și practice din timpul facultății și a masteratului și să le transpun în activitatea mea didactică. După cei 8 ani, activitatea mea didactică a continuat în sistemul tradițional de învățământ, la Școala Gimnazială Roșia, unde sunt profesor titular și în prezent. Este aceeași școală în cadrul căreia am fost și eu elevă. La fel ca la începutul activității didactice și acum, fiecare zi, fiecare oră, în fața elevilor este o provocare, care mă determină să învăț mereu ceva nou. De altfel, am înțeles pe parcurs că întotdeauna am ceva de învățat de la viață și că oricât ne-am împotrivi unor situații, ceea ce ne este destinat se va întâmpla în momentul în care ne așteptăm cel mai puțin.

Care este lucrul cel mai important pe care considerați că l-ați învățat ca dascăl?

Lucrând cu copiii din diverse medii sociale, timp de 17 ani, am învățat în primul rând să fiu OM. Am învățat să mă adaptez fiecăruia dintre ei, mi-am dezvoltat foarte mult latura emoțională, empatia, toleranța, răbdarea, am învățat să fac față schimbărilor de orice fel.

Care considerați că este cea mai mare reușită a dumneavoastră din punct de vedere profesional? Dar din punct de vedere personal?

Fiecare zi petrecută alături de elevii mei este o împlinire, fiecare zâmbet al elevilor mei îmi confirmă faptul că sunt în locul potrivit. Deși am avut pe parcursul activității didactice elevi cu rezultate foarte bune la examene și concursuri, consider că elevii pe care am reușit să îi învăț să scrie și să citească, pe care nu i-am lăsat în urmă, sunt cele mai mari reușite profesionale. Din punct de vedere personal, cea mai mare realizare și împlinire a vieții mele este fiul meu, Efrem. Datorită lui, viața mea are sens. Avându-l pe Efrem și având cea mai frumoasă meserie din lume, consider că sunt binecuvântată.

Copilăria este pentru mulți dintre noi una dintre cele mai frumoase perioade ale vieții. Care sunt cele mai frumoase amintiri ale copilăriei?

Deși sunt născută în Oradea, am copilărit în satul Roșia, din județul Sibiu. Cele mai frumoase amintiri ale copilăriei sunt cele desprinse parcă din scrierile lui Ion Creangă, timpul petrecut în natură, jocurile alături de copiii din sat. Amintirile care mi-au rămas cel mai adânc întipărite în minte sunt cele din preajma sărbătorilor de iarnă, când mergeam la săniuș, la colindat.

Care este principala dumneavoastră trăsătură de caracter? Ce apreciază la dumneavoastră oamenii apropiați, prietenii? Cum v-ar caracteriza aceștia?

Nu aș putea spune care este principala trăsătură de caracter, cred că depinde foarte mult de situația la care ne raportăm, dar cu siguranță, determinarea, disciplina și integritatea sunt printre trăsăturile predominante, deoarece atunci când îmi doresc ceva, oricâte piedici aș avea, nu renunț până nu ajung la rezultatul dorit. Cu siguranță, mă caracterizează și altruismul, compasiunea, bunătatea, răbdarea, empatia, onestitatea. În ceea ce îi privește pe oamenii cei mai dragi sufletului meu, pe cei care mă cunosc cu adevărat, cel mai adesea îmi spun că sunt un om blând, discret, mereu cu zâmbetul pe buze, care evită expunerea vieții personale și implicarea în colaborări care nu se potrivesc valorilor mele personale.

Ce a însemnat pentru dumneavoastră nominalizarea la „Gala Profesorului din mediul rural 2023” și câștigarea locului III la categoria „Dezvoltarea literației”?

Atât nominalizarea, cât și accederea în finală și câștigarea locului III sunt lucruri care mă onorează și pentru care le sunt recunoscătoare tuturor celor care au crezut în mine, care m-au sprijinit pe tot parcursul activității mele didactice, care au înțeles că pentru mine primează binele elevilor mei. Dezvoltarea literației în rândul elevilor mei este primordială pentru mine, fiindcă toate celelalte competențe prevăzute de programa școlară își au acolo baza. Fără scris, citit și mai ales fără înțelegerea textului, activitatea instructiv-educativă este pusă sub un mare semn de întrebare. Pentru dezvoltarea competențelor îmbin metodele tradiționale cu cele activ-participative, la care se adaugă multe instrumente și aplicații digitale. Printre activitățile care au avut impact în reducerea decalajelor în învățare în rândul elevilor mei și care au contribuit la dezvoltarea literației au fost Laboratorul de literație și Școala de vară cu scLipici, desfășurate în colaborare cu Fundația Noi Orizonturi.

Care este cartea care vă place cel mai mult? De ce?

Cartea preferată, pe care o recitesc deseori, este „Micul prinț” de Antoine de Saint-Exupery, deoarece este o adevărată lecție de viață, în care iubirea, bunătatea, prietenia, frumosul, înțelepciunea, copilăria, bucuria, imaginația și multe alte valori, sunt redate cu măiestrie de către narator.

Pe lângă activitatea didactică, mai sunteți implicată și în multe activități de voluntariat. Ne puteți povesti câte ceva despre acestea?

Am fost și sunt implicată în foarte multe activități de voluntariat, încerc să onorez fiecare colaborare care mi se propune, deși uneori timpul nu îmi permite să fiu în toate locurile în care știu că aș putea să le fiu alături semenilor. Am încercat întotdeauna să expun cât mai puțin despre activitatea mea ca voluntar, deoarece este un subiect sensibil, a cărui satisfacție îmi doresc să o trăiesc cât mai personal. Cel mai adesea, activitățile mele de voluntariat implică domeniul educațional, sprijinirea elevilor din diverse medii sociale în ceea ce privește dezvoltarea competențelor care să asigure rezultate bune la învățătură și reducerea decalajelor în învățare, dar și sprijin pentru vârstnici sau copii cu deficiențe. Activitatea mea de voluntariat în domeniul educațional a început în primii ani de activitate didactică, atunci când am fost propusă de către doamna inspector de specialitate ca și cadru didactic la voluntar la Școala de Excelență Sibiu. De asemenea, activitățile extrașcolare desfășurate cu elevii, în parteneriat cu diverse instituții, au fost întotdeauna susținute în mod voluntar, atât de către mine, cât și de către colegii și colaboratorii implicați, cărora le adresez infinite mulțumiri pentru că au răspuns întotdeauna pozitiv ideilor mele.

Ce vă determină să dăruiți altora din timpul dumneavoastră liber?

Dorința de a vedea schimbări pozitive în societate, de a-i sprijini pe cei care își doresc să reușească. Cred foarte mult că schimbarea începe cu fiecare dintre noi, în pași mărunți, dar cu siguranță suficienți de mari, astfel încât să fie evidentă diferența.

Ce vă place cel mai mult să faceți în timpul liber? De ce sunteți pasionată?

Sunt pasionată de lectură, de artă, de domeniul incluziunii școlare. Îmi plac foarte mult drumețiile și timpul petrecut în natură, vizitarea bisericilor fortificate, explorarea mediului rural și a patrimoniului cultural.