Daniela Grozea

3. Care sunt plusurile meseriei dumneavoastră?

Consider un privilegiu faptul că în fiecare zi mi-e dat să mă aflu printre copii, să mă bucur de energia lor debordantă, de sinceritatea încă nealterată de provocările vieții, de fiecare lucru mărunt pe care ei mi-l povestesc, de toate supărările și bucuriile lor la care eu sunt părtașă, de fiecare secret pe care mi-l încredințează, de fiecare bomboană sau de fiecare biscuit pe care mi le pun deoparte (“Uite, doamna, pentru tine!”), de străduința cu care se întrec în a se ajuta unii pe alții.

4. Ne puteţi împărtăşi un moment din carieră în care aţi simţit că nu aţi greşit în alegerea meseriei?

Fiecare zi pe care o petrec la grădiniță cu copiii îmi întărește convingerea că nu am greșit în alegerea acestei profesii. Nimic nu se compară cu satisfacția pe care o ai atunci când constați că eforturile tale nu au fost în zadar. Și când micuții de ieri, în drumul de la școală către casă, trec pe la grădi să o salute pe doamna. Nimic, dar absolut nimic pe lume nu se compară cu îmbrățișarea sinceră a două mânuțe care te cuprind:” Doamna, știi ce dor mi-a fost de tine?”

5. Ce îi trebuie unei personae pentru a fi un dascăl bun? Cum poate un profesor să-şi atragă elevii de partea sa?

Răbdare, înțelegere, empatie și multă iubire. Să fie apropiat de copii, să știe să își organizeze spațiul de care dispune, materialele didactice și să facă fiecare activitate mai atractivă, să le stârnească interesul copiilor. Apoi, o atmosferă relaxantă e propice desfășurării în bune condiții a activităților didactice. Acolo unde e veselie, unde se aude râsul copiilor, e semn că lucrurile merg așa cum trebuie. O sală de grupă frumos decorată, primitoare, în care copiii sunt încurajați să fie creativi, inventivi și să participe activ la activități îi va atrage cu siguranță.

6. Ați avut un professor care v-a inspirit în anii în care ați fost elevă? Dacă da, ce îl făcea deosebit pe acesta?

Am avut dascăli dedicați, dintre acei oameni pe care abia îi așteptam să intre în clasă, pe care îi ascultam parcă vrăjiți, atunci când ne transpuneau într-o altă lume, pe care abia o descopeream, cea a cunoașterii. Am avut profesori de care îmi amintesc cu drag, a căror meserie am îndrăgit-o datorită lor, am avut modele care m-au inspirat și m-au îndrumat în cariera didactică. 

7. Aţi avut nereuşite în anii de profesorat? Dacă da, cum le-aţi depăşit?

Nu, consider că trebuie să te adaptezi fiecărei situații și să găsești soluții pentru orice problemă.

8. Într-o lume în care informaţia este la un click distanţă, care (mai) este rolul şcolii?

Școala are un rol deosebit de important. Pe lângă faptul că oferă suport educațional, nu se rezumă numai la transmiterea unor informații, ci contribuie la formarea, la educarea viitorilor adulți și la pregătirea lor pentru viață. La școală copiii socializează, participă împreună la lecții într-un cadru organizat, desfășoară diverse activități în urma cărora dobândesc cunoștințe, dezvoltă abilități, își modelează comportamentul și învață să accepte diversitatea, să fie toleranți cu cei din jur. Iată de ce școala este un factor fundamental prin care un individ se desăvârșește.

9. Ce ați schimba la sistemul de învățământ din România, dacă ați putea?

Încă avem un sistem de învățământ bazat pe învățare mecanică, unde teoria nu se potrivește cu ceea ce găsim în practică. Modul de predare a informațiilor în școală este depășit, iar copiii nu învață să își folosească inteligența, deoarece adevărata cunoaștere și descoperire este înlocuită, în mare parte, de memorare.

10. Sunteți un professor care nu își rezumă activitatea doar la cea desfășurată în sala de clasă, fiind implicată în diverse proiecte ce se desfășoară în afara școlii. Ce vă motivează să faceți asta?

Nimic nu se compară cu satisfacția de a oferi ajutor celor ce au cu adevărat nevoie de el. Sentimentul că ești de folos cuiva, că poți oferi din timpul, din experiența și cunoștințele tale și altora nu pot fi egalate de nimic altceva.