Cum să fii o mămică mai puțin stresată de Sărbători

Cum să fii o mămică mai puțin stresată de Sărbători

Recunoaște că, în subconștient, trăiești uneori cu gândul că trebuie să fii părintele aproape perfect.
Nu ești o excepție pentru că asta gândesc o mare parte dintre părinți, am gândit-o și eu mult timp
.
Cum am găsit soluția ideală pentru a mă pregăti de Sărbători, astfel încât să nu mă copleșească?
Mai întâi, îmi iau un timp în care îmi refac puterile și evaluez felul în care funcționează familia noastră.
Și îmi setez mintea din timp pentru a mă pregăti și pe mine, și copiii să ne bucurăm de Sărbătorile care ne-așteaptă:
– Renunț la așteptările nerealiste și am mai multă îngăduință și compasiune pentru mine ca părinte.
Cu cât înțeleg mai mult felul în care reacționez sau mă comport cu copilul, cu atât mai ușor îmi este să fiu mai calmă și să-l înțeleg.
– Îmi amintesc faptul că în adolescență ÎNCĂ mai pot dezvolta în copiii mei abilități importante de relaționare civilizată.
Cum? Nu cu morală, cicăleală și țipete, ci cu îndrumare, fără să sancționez imediat orice greșeală făcută.
– Realizez că un părinte bun are și momente când își pierde calmul!
Să fiu părintele care nu trăiește emoții puternice când copilul îl scoate din sărite – este ideea cea mai nerealistă, care pune presiune pe toți!
De fiecare dată când se întâmplă acest lucru, îmi asum emoțiile pe care le trăiesc și mă liniștesc apoi, astfel încât să nu afectez copilul.
– Nu mai am așteptarea ca adolescentul meu să fie fericit ori „în toane bune” tot timpul. Dacă nu este, nu înseamnă neapărat că se întâmplă ceva grav.
Unul dintre cele mai bune daruri pe care îl pot oferi copiilor mei este acceptare și sentimentul de normalitate a emoțiilor grele, iar atunci când nu se simt bine și nu o iau personal.
– Nu mai am așteptarea ca adolescentul meu să se comporte astfel încât să mă facă pe mine mândră!
Copilul meu nu îmi este dator cu asta.
Eu sunt datoare să văd dincolo de felul în care se exprimă, dincolo de felul în care se comportă, să realizez cine este, ce îi place, la ce visează, ce îl doare sau ce trăiește CU ADEVĂRAT.
– Am înțeles că, atunci când copilul meu era copleșit de emoții pe care nu le recunoștea și nu le înțelegea, reacționa impulsiv. Comenta, vorbea urât sau îi respingea pe cei din jur.
În timp, l-am ajutat să își cunoască și să dea nume emoțiilor sale, astfel încât, pe viitor să învețe să le gestioneze.
Așa cum a învățat să vorbească, și copilul tău poate învăța limbajul emoțiilor. Ajutându-l să spună pe nume emoțiilor și sentimentelor cu care se confruntă, îl ajuți să răspundă mai bine provocărilor.
Dacă îi oferi sentimentul de siguranță și de normalitate, vei vedea că va ști nu doar cum să le gestioneze, dar și cum să prevină atfel încât situația să nu escaladeze.
Dacă reușești să pui câteva din aceste ponturi în aplicare, îți poți lua din timp măsurile potrivite pentru a avea Sărbătorile dorite!