‘‘Răul poate să-l facă oricine, cât de nevoielnic ar fi. Binele însă e numai pentru sufletele tari şi firile călite.‘‘ – Nicolae Steinhardt
Stăm de vorbă cu Cristina Simona Novac, absolventă a Facultății de Litere, Departamentul de Șiințe ale Educației și ale Comunicării, specializarea conversie în pedagogia învățământului primar și preșcolar din cadrul Universității din Craiova, județul Dolj.
Înainte de a fi profesor, fiecare dintre noi este în primul rând un om cu suflet frumos. Povestiți despre dumneavoastră.
Cine sunt eu? Înainte de profesie, sunt fiică, prietenă, soție, un om cu sentimente, sunt mama a doi copii alături de care descopăr zilnic că am super-puteri. Un om care încearcă să-și croiască un drum care să-i facă o reală plăcere în viață, un om care încearcă să fie un sprijin la nevoie pentru cei la început de drum, fiindcă știu cât este de greu să găsești oameni cu suflet frumos care să îți răspundă gratuit la întrebările de debutant ale acestei nobile meserii, meseria de educator. De aceea am creat un grup pe facebook unde împărtășesc idei, materiale pentru titularizare, sfaturi, și nu numai, pentru educatoare. Totul este gratuit, cred eu că Dar din dar se face Rai, si astfel mă pot lăuda cu o comunitate de OAMENI FRUMOȘI CU SUFLETE TARI SI FIRI CĂLITE. Mă consider o persoană dinamică ce se adaptează ușor în orice situație. Imi place să învăț întotdeauna lucruri noi, fiind adepta ideii că învățarea este un proces continuu ce se desfășoară pe tot parcursul vieții. De asemenea, sunt de părere că pentru a avea succes cel mai important este să îți stabilești obiectivele si să îți păstrezi determinarea pentru a le putea duce până la capat. Cu toţii ne dorim să evoluăm şi să ne dezvoltăm. Valorile după care mă ghidez sunt perseverența, devotamentul și optimismul. Stabilirea obiectivelor este cel mai important aspect al tuturor planurilor de creștere și dezvoltare personală. Iubesc să trăiesc totul la intensitate maximă, fie că vorbim despre viață-n general, fie că este vorba despre profesie, cred cu ardoare că atunci când iubești ceea ce faci, și dai tot ce este mai bun din tine, acest lucru SE SIMTE, SE VEDE SI SE AUDE. Dar cel mai important este faptul că se simte, și cum altfel putem educa niște omuleți în formare, dacă nu cu IUBIRE?
Cum de ați ajuns să îmbrățișați această profesie?
În urmă cu opt ani am rămas însărcinată cu tripleți, natural, dar este un subiect delicat pentru mine, așa că povestesc strict partea frumoasă a poveștii mele, aceea că am un băiețel puternic și minunat rezultat din sarcina cu tripleți, și atunci am început să citesc cărți, articole, cam tot ce găseam folositor și informativ privind creșterea și educarea copiilor. Pe măsură ce citeam, descopeream că la baza tuturor metodelor de parenting care te ajută să crești un copil disciplinat, dar fericit, stă iubirea, grija pentru nevoile reale ale copilului, răbdarea și propriul exemplu. Mai cochetasem cu această nobilă meserie, de educator, doar că in postura de profesor coregraf, mai exact îi învățam dansuri moderne pe cei mici, mai rămâneam ca ajutor de educator la grupa mamei soacre, aceasta fiind educatoare. Și astfel am ajuns să realizez că am vocație pentru această meserie, multe persoane din jurul meu mă întreabau dacă am studii în domeniu, și îmi spuneau că mi se potrivește mănusă această meserie, copiii mă iubeau, erau fericiți când ‚’’venea Cristina să se joace și să danseze cu ei’’. Și așa am decis să fac cursuri de specializare în domeniu, si de curând o conversie profesională, deoarece facultatea de Drept nu o mai găseam folositoare, nu mă vedeam lucrând în domeniu, nu era ce îmi plăcea mie cu adevărat să fac. Așadar, iubesc să stau în preajma micuților și să lucrez cu ei. Un citat de Henry Ward Beecher , plin de sens în viața mea de zi cu zi: Copiii sunt mâinile cu care ne prindem de Rai. Si cu acest citat consider că am spus totul.
A coincis realitatea peste care ați dat la început, ca debutant, cu imaginea pe care o aveați proiectată în minte?
Consider că un copil este ca o floare, este nevoie de timp ca ea să înflorească și să ne bucure pe toți. Fiindcă am pornit de la bun început cu acest gând, și fiindcă mi-am găsit chemarea, da, a coincis realitatea peste care am dat la început cu imaginea pe care o aveam proiectată în minte. Eram cumva călită cu răutațile și frustrările OAMENILOR MARI, pe care nu le condamn, cine sunt eu să fac asta, doar mulțumesc pentru că au ajutat la construirea OMULUI DE AZI, și datorită acestor oameni am învățat să discern binele de rău, și să încerc să las în urma mea cel puțin o dâră de bine. Există mii de profesii în lume, toate sunt necesare și interesante. Dar fiecare persoană trebuie să aleagă pe cea care se potrivește cel mai bine abilitaților și înclinațiilor sale naturale, adică să își găsească chemarea. Eu mi-am găsit-o. Și indiferent de impedimentele ce au apărut sau pot apărea, eu continui să fac ce iubesc, și dacă faci cu iubire această nobilă meserie, nimic nu pare greu, absolut nimic.
Ce ați schimba la sistemul de învățământ din România, dacă ați putea?
Consider că urâm să vedem faptul că suntem cam ultimii din Europa în toate ierarhiile privind performanțele sistemului educațional și cauterizăm aceste realități prin medaliile obținute de unii olimpici. Consider că prezentul și viitorul României are nevoie de forță de muncă bine calificată. Trebuie schimbată cumva metoda de predare/învățare, cu una care să dezvolte creativitatea copiilor, să îi facă să vină la școală de plăcere, făcându-l pe elev să memoreze lucruri utile cu adevărat în viața de zi cu zi. Din punctul meu de vedere, schimbările ce se impun în sistemul românesc de învățământ e necesar să fie centrate doar pe elevi, astfel încât, interesul acestora pentru învățare să crească cu fiecare parcurs și să rodească la finalul anilor de studiu. Putem face lucrul acesta dacă vom ține seama de dezvoltarea psiho-socială a copilului în organizarea nivelurilor de studii, de volumul și conținutul programelor școlare, de o abordare centrată pe educația nonformală și informală, pe reabilitarea cadrului didactic ca OM și ca formator. Foarte important este ca schimbarea să înceapă cu cei care implementează schimbarea.
Copilăria pentru mulți dintre noi este una din cele mai frumoase perioade ale vieții. Ce înseamnă copilăria pentru dumneavoastră? Una dintre cele mai frumoase amintiri ale copilăriei?
„Copiii găsesc totul în nimic, oamenii găsesc nimic în tot.” – Giacomo Leopardi
Pornind de la acest citat pot spune că într-adevăr, din cauza stresului cotidian și a responsabilităților care vin odată cu vârsta, uităm să apreciem lucrurile mici sau momentele frumoase pe care ni le oferă viața. De cele mai multe ori, acestea trec neobservate. Odată ce intrăm în lumea adulților, nu mai este cale de întoarcere. Pe când mulți copii își doresc să crească mai repede, mulți adulți își doresc să poată da timpul înapoi și să mai fie copii măcar odată. Lumea copilăriei este o amintire difuză, însă plină de culori și sentimente pentru multe persoane. Pe când eram mici totul avea altă culoare și alt înțeles. Cel puțin pentru mine Copilăria înseamnă locul natal, acolo unde sunt părinții și unde erau străbunicile în cazul meu. Locul copilăriei mele rămâne sfânt pentru mine, este locul unde am crescut și am învățat, locul unde bazele omului matur de azi au fost puse cu iubire de către străbunicile mele, au avut o mare importanța asupra formării mele ca adult și nu numai. Îmi amintesc basmele pe care una dintre străbunicile mele mi le spunea până adormeam și când mă trezeam o găseam tot lângă mine, povestind. Copilăria este cu siguranță cea mai dulce parte a vieții. Primele prietenii, primele jocuri învățate, primele experiențe pe care le avem atât față de școală, cât și în ceea ce privește relațiile cu semenii sunt cele pe care le experimentăm în copilărie. Încerc să găsesc un echilibru între copilărie și viața de adult, așa că să știți că încă îmi place să ma joc, să păstrez copilăria vie din mine, această lume permanentă, durabilă, de neclintit, magică.
Dacă nu aţi fi fost educatoare, aţi fi fost…
Polițistă sau Actriță….După terminarea liceului m-am înscris pentru examenul de Admitere la Academia de Poliție, încercam să mă pregătesc în acest sens, am fost admisă, apoi am renunțat. Mi-am dat seama că nu sunt facută pentru asta, între timp am început studiile la Facultatea de Drept, crezând că dacă mă răzgândesc, să îmi folosească studiile alese, mai departe. Nu regret alegerea făcută, aceea de a renunța, deși această alegere era făcută pe atunci fiindcă părinții mei divorțau și m-am văzut cumva pusă în ipostaza de a mă descurca singura o perioadă, fără ajutorul părinților, și facultatea aleasă îmi permitea să îmi găsesc un job. În prezent consider că toate au fost aranjate în așa fel încât să pot descoperi ceea ce mi se potrivește de drept, meseria de educator. Acum pot face toate meseriile la un loc, un educator trebuie să fie și un bun actor, pe lângă toate celelalte calități necesare…
Care sunt aptitudinile unui educator? Ce înseamnă să devii educator?
Lista aptitudinilor pe care ar trebui să le ai pentru a-ți face treaba cum trebuie este una generoasă, asta și pentru că jobul în sine este complex. Să dai dovadă de blândețe, empatie, seriozitate și responsabilitate în ceea ce privește îngrijirea și supravegherea copiilor, să comunici foarte bine cu cei mici și să reușești să îi faci să fie atenți la ceea ce ai de spus; să ai o fire veselă, cu o atitudine pozitivă, să fi onest, consecvent și perseverent, reușind să îți păstrezi energia pentru activitățile din fiecare zi;
Să ai o cultură generală bogată și multă imaginație, doi factori esențiali, care te ajută să găsești întotdeauna noi soluții creative pentru formarea și educarea copiilor.
O viata ca deschizător de drumuri si aprinzator de scanteie in evolutia celor mai fragile fapturi: copiii. O viata pusa in slujba educarii copiilor.
Care este deviza după care vă ghidați în viață?
Oamenii au in general repere in viata care le ofera scop in activitatile zilnice in toate rolurile pe care le au. Sunt principiile dupa care ne setam directiile pentru cum ne petrecem timpul si cum relationam cu persoanele cu care interactionam, fie ca e vorba de colegii de la locul de munca, de familie, de prieteni, de societate, sau de noi insine. Cu totii avem aceste linii de ghidaj pe care le folosim intuitiv pentru a face pasi inainte. Aceste principii sunt de fapt raspunsul la intrebarea: “Care e motivatia pentru care am viata asta azi?‘’
Dacă trecem de la intuitiv la concret, aceste linii de ghidaj se traduc de fapt in valorile noastre personale de viata. Deviza după care mă ghidez în viață este: Fii bun de cate ori se poate. Si intotdeauna se poate. -Dalai Lama