Cornelia Niga

Înainte de a fi profesor, fiecare dintre noi este în primul rând un om cu suflet frumos. Povestiți despre dumneavoastră.

Sunt profesoară de istorie și geografie într-o școală mică și frumoasă din Bucovina de poveste. Sunt și diriginta unor copii minunați care au pășit deja spre adolescență. Imi place să fiu profesoară și iubesc mult copii. Sunt o persoană dedicată și implicată și încerc ca, zi de zi, să fiu cea mai bună variantă a mea. Continui să învăț în fiecare zi de la toți cei de lângă mine. Îmi place mult să citesc și să scriu. Și îi încurajez și pe copiii mei, și pe cei de acasă și pe cei de la, să citească și să-și scrie gândurile. Sunt o persoană optimistă și îmi place să mă înconjor de oameni de la care am ce învăța. Și am în jurul meu astfel de oameni minunați, cărora vreau să le mulțumesc.

Ce v-a făcut să îmbrățișați meseria de profesor de istorie?

Dintotdeauna mi-au plăcut poveștile. Iar istoria este cea mai frumoasă poveste. În clasele de gimnaziu am avut un profesor de istorie extraordinar, care ne povestea atât de frumos încât m-am îndrăgostit iremediabil de istorie.

E frumos să fii profesor. Ești tot timpul înconjurat de copii care îți dau și ție din frumusețea lor, din sinceritatea lor, din energia lor pozitivă, din bunătatea lor.

Și da, imi place să fiu profesoară de istorie. Și imi place, la rândul meu, să le povestesc copiilor istoria. Imi place mult atunci când aud un copli că spune: ”Ne mai povestiți ceva, doamna!”

Copilăria este pentru mulți dintre noi una din cele mai frumoase perioade ale vieții. Care sunt cele mai frumoase amintiri ale copilăriei?

Am crescut la munte, într-un sat mic, ascuns printre Obcinele Bucovinei. Copilăria mea a fost ca a tuturor copiilor de atunci. Fericită. Plină de jocuri și de joacă. Cu prieteni care mi-au rămas dragi până astăzi.Cu alergat desculță prin iarbă, cu mers la fragi și zmeură, cu scăldat în apa curată a pârâului din apropierea casei. Cu cărți de povești pe care le citeam iar și iar. Și cu multe alte lucruri care mă fac să fiu nostalgică și despre care le povestesc și copiilor mei.

Familia joacă un rol important în devenirea noastră. Faptul că sunteți cee ace sunteți se datorează și familiei dumneavoastră, ce ați putea povesti în acest sens?

Îmi iubesc familia. Și am loc în sufletul meu pentru fiecare.. Am o familie frumoasă, un soț și doi copii minunați, care imi sunt mereu alături și îmi dau curaj să merg mai departe.

Iar dacă astăzi sunt profesoară se datorează sprijinului și încurajărilor părinților mei, oameni simpli, de la țară, dar care au crezut în mine și au investit în educația mea. Ei mi-au transmis dragostea de școală și de carte și valorile în care cred și astăzi: respectul, credința, dragostea, bunătatea.

 Vă mai amintiți anii de debut? Cum au fost aceștia?

Îmi amintesc cu drag de primii ani în învățământ. Au fost și frumoși și grei. Cu planificări, planuri de lecții, inspecții. Cu elevi mai șotioși. Dar care mă iubeau. Cu multe provocări cărora am reușit să le fac față și care m-au ajutat să evoluez, să ajung profesoara de astăzi. Cred că anii aceia au un farmec aparte.  Și mai cred că fiecare profesor își amintește cu drag de primii ani.

Care a fost cea mai mare provocare din cariera dumneavoastră și cum i-ați făcut față?

Provocările fac parte din profesia noastră. Și cred că fără provocări nu aș fi ajuns astăzi, aici, scriind despre mine și despre ceea ce fac. Fără provocări cărora să le facem față nu am reuși să evoluăm.

Îmi plac provocările. Mă scot din uzual și din confort. Îmi place să învăț mereu. Invăț și multe lucruri de la copii. Chiar le-am spus asta, iar ei au fost super încântați. Ei cred că profesorii le știu pe toate.

Ne puteți povesti un moment, sau mai multe, din viața profesională sau personală în care v-ați simțit într-adevăr împlinită?

Oamenii infloresc acolo unde sunt iubiți și prețuiți. Iar eu mă simt iubită și prețuită acolo unde sunt. Și acasă și la școală.

Implinirea unei mame sunt copiii ei, iar cei doi băieți mă fac cu adevărat implinită.

Implinirea unei profesoare sunt elevii ei și reușitele lor, indiferent cât de mari sau cât de mici sunt. Mă bucur enorm atunci când imi văd elevii fericiți că au reușit să facă ceea ce și-au propus.

Un moment pe care îl prețuiesc este întâlnirea și colaborarea cu un om foarte drag mie, care m-a ajutat și m-a îcurajat, a crezut în mine și m-a susținut. Este o doamnă profesoară pe care o prețuiesc și căreia îi sunt recunoscătoare pentru tot. De această doamnă tare dragă se leagă și faptul că astăzi sunt profesor partener în Proiectul MERITO, o comunitate deosebit de valoroasă de profesori care transformă educația din România.

 Care sunt cele mai mari nevoi ale elevilor? Ce așteaptă ei de la profesorii lor?

În răspunsul acesta se vor regăsi mulți profesori.

Elevii vor să fie văzuți, să fie auziți și ascultați, să fie incurajați și lăudați. Vor să li se spună că fac bine ceea ce fac și că vor reuși. Ei au nevoie să fie iubiți. Șă le spunem că avem încredere în ei. Și să le transmitem încredere. Iar cel mai mare crez al meu este acela că elevii au nevoie de un profesor-prieten. Să căutăm și să încercăm să devenim prieteni cu elevii noștri și atunci i-am câștigat de partea noastră.

Ce mai așteaptă elevii de la profesorii lor? Cred că increderea are un rol foarte important în relația cu elevii noștri, cât și cu părinții acestora. Mai cred că elevii au nevoie de profesori dedicați și implicați, de profesori foarte bine pregătiți și care învață necontenit. Au nevoie de profesori echilibrați și echitabili, empatici și cu drag de copii. Copiii au nevoie de profesori fascinanți.

Într-o lume în care informația este la un click distanță, care (mai) este rolul școlii?

Da, informația este  la un click distanță iar, dacă suntem interesați, găsim tot ceea ce ne interesează. Dar rolul școlii este mult mai important decât de a transmite niște informații. Rolul școlii este de a educa, de a produce învățarea. Iar profesorul nu este doar un deținător și transmițător de cunoștințe. Profesorul vine și cu niște valori, cu niște atitudini pe care încearcă să le dea elevilor săi.

Consider că școala are un rol deosebit de important în formarea și dezvoltarea unui copil. În școală noi creștem oameni. După familie, școala are cel mai mare impact asupra copilului și a formării lui ca viitor adult.

Ați avut sau aveți un model în viața reală? Dacă da, ce ați admirat la persoana respectivă?

Voi spune ce admir la oamenii frumoși din jurul meu. Și dacă vor citi aceste rânduri se vor regăsi, cu siguranță.

Admir oamenii de la care am învățat și de la care învăț, oameni care inspiră și motivează. Oamenii modești, dar măreți prin simplitatea și modestia lor. Oamenii buni, cărora le place să ajute și să dea din ceea ce au. Oamenii dedicați, perseverenți, care sunt într-o continuă căutare și dezvoltare. Admir oamenii veseli și zâmbitori, oamenii care știu să încurajeze și să susțină. Imi plac oamenii care îmbrățișează. Și cu brațele și cu sufletul. Sunt o fericită să am astfel de oameni în jurul meu.

 Sunteți implicată în activități de voluntariat? Dacă da, ne puteți povesti câte ceva despre acestea? Ce vă determină să le dăruiți altora din timpul dumneavoastră liber?

Cred în puterea voluntariatului de a schimba lumea și cred că voluntarii sunt inima comunității. Imi place să fac voluntariat și mă implic în astfel de activități atât singură, cât și alături de colegii și elevii mei. Am luat parte la campanii naționale de voluntariat pentru școală precum: Campania de promovare a lecturii în școală ”Toată școala citește” și ”Dă culoare școlii tale”. Coordonez și ”Voluntariat pentru o școală prietenoasă” initiat de școală, prin care încercăm să facem o școală prietenoasă și luminoasă, unde copiii să vină cu drag. De câțiva ani organizez o școală de vară ”Atelierele imaginației” pentru copiii din sat. Sunt membră activă a unor asociații care susțin și promovează voluntariatul. La NARADA am creat lecții de istorie și geografie pentru a veni în ajutorul elevilor afectați e pandemie. Incerc să implic cât mai mulți elevi în activități de voluntariat deoarece știu că făcând voluntariat ei vor deveni mult mai toleranți, mai empatici, mai atenți la nevoile celor din jur. Vor deveni cetățeni responsabili și implicați în viața și problemele comunității.

Ce credeți că apreciază lumea cel mai des la dumneavoastră?

Nu cred că pot să dau un răspuns sigur aici. Dar cred că sunt apreciată pentru ceea ce sunt și pentru ceea ce fac.