Cornea Claudia

Înainte de a fi profesor, fiecare dintre noi este în primul rând un om cu suflet frumos. Povestiți despre dumneavoastră.Copilăria pentru mulți dintre noi este una din cele mai frumoase perioade ale vieții. Care sunt cele mai frumoase amintiri ale copilăriei?

Copilăria este cea mai frumoasă etapă a vieții fiecăruia, este o lume mirifică  în care tristețea nu-și găsește locul și unde există doar bucuria de a trăi. Este lumea pe care oricât ne vom strădui, nu o vom putea înțelege pe deplin niciodată. Copilăria face parte parcă dintr-o altă lume: o lume a basmelor, a inocenței și a naivității , o lume ireală și fantastică, plină de emoție, bucurie și culoare, un tărâm magic, un tărâm al fanteziei în care fiecare copil gustă din splendorile vieții. Copilăria este un loc și un timp al fericirii, o insulă a nemuririi luminată de soarele primei vârste, este un spațiu al fericirii și al veseliei continue, în care realitatea este înlocuită cu un spațiu imaginar și ideal. Copilăria va ramâne în memoria fiecăruia ca un reper a ceea ce înseamnă Fericirea. Pe vremea mea, copilăria însemna un mod de a trăi sănătos, în spaţiul nepoluat din mijlocul naturii, o lume care mă ducea cu gândul la basmele cu zâne, unde experimentam frumosul, unde binele era ridicat la rangul de virtute. Aveam timp să citesc cărţile de poveşti care m-au ajutat să discern binele de rău şi sa-mi adun în suflet cantitatea necesară de cunoaştere. Nu ştiu cât de mult se bucură alţii, dar eu zâmbesc adesea, când aievea, îmi amintesc de prima poezie la 5 ani,de prima carte primită de la Moş Crăciun, de prima zi de şcoală, de învățătoarea mea, de bunici, de glasul mamei, de fiecare apus,de fiecare noapte . Cred că am fost un copil fericit.

Familia joacă un rol important în devenirea noastră. Faptul că sunteți ceea ce sunteți se datorează și familiei dumneavoastră, ce ați putea povesti în acest sens?

Da, familia joacă un rol important în devenirea noastră. Provin dintr-o familie de oameni simpli, de muncitori. Am iubit cartea încă de la o vârstă foarte fragedă. O vedeam pe mama citind tot timpul și am prins drag de carte și mai apoi de școală.

 Cum de ați ajuns să îmbrățișați această profesie?

Mama a fost cea care m-a încurajat să devin dascăl, dar am avut și o învățătoare minunată, care m-a motivat să îmbrățișez această nobilă profesie. Mama, omul acela simplu cu 8 clase a fost cea care a avut un cuvânt de spus, în alegere profesiei mele. La 14 ani, când am intrat la Liceul Pedagogic ,,Gheorghe Lazăr” din Cluj, nu cred că aveam suficientă maturitate, pentru a alege ce voi face în viață, dar am avut suficiente motive să rămân în învățământ și, zic eu, că  vocația a fost principalul motiv. Mama a fost îngerul meu păzitor și-i voi fi veșnic recunoscătoare.

 Vă mai amintiți anii de debut? Cum au fost aceștia?

Îmi amintesc anii de debut și nu a fost deloc ușor.Am absolvit liceul în 1996 și am primit post de educatoare la Aluniș. Cum am început? Cu vise mărețe care s-au năruit după ce am aflat că voi face  naveta, pe jos, 20 de km zilnic. O jumătate de an a durat acest calvar. Sincer, am vrut să renunț. Pentru mine a fost prea mult, dar tot săraca mama a fost cea care m-a încurajat să rezist. Au trecut 26 de ani și încă rezist, dar n-a fost ușor. În următorul an m-am transferat la Livada, unde am ramas 14 ani, cei mai frumoși ani din cariera mea de dascăl. Am început de la zero. Am primit post și o sală de grupă goală, fără mobilier, fără jucării, fără materiale didactice, fără nimic. În 1997 nu se putea  vorbi despre sponsorizări și totuși am întâlnit oameni minunați care m-au sprijinit necondiționat.Tatăl meu mi-a dotat grupa cu masuțe și scaune primite în dar de la fabrica unde lucra și un domn, care avea o grădiniță particulară, mi-a donat jucării.

 Care a fost cea mai mare provocare din cariera dumneavoastră și cum i-ați făcut față?Ne puteți povesti un moment, sau mai multe, din viața profesională și/ sau personală în care v-ați simțit într-adevăr împlinită?

Sunt un dascăl creativ , autodidact care își pune amprenta personală în tot ceea ce face. Iubesc muzica și asta se vede în tot ceea ce fac. Talentul l-am moștenit de la părinți, dar dragostea pentru muzică mi-a insuflat-o învațătoarea mea, care avea o voce de aur. Pentru unii,  creativitatea mea a fost confundată cu a nu ști să predai muzică și a fost taxată. Ani de zile am lăsat muzica deoparte, dar nimic din ce s-a întâmplat în cariera mea de dascăl, nu a fost întâmplător. În 2019 am întâlnit-o pe Ana Maria Rusu, profesoara de muzica care m-a sprijinit, fără să ma cunoască. Ana a fost omul care a contribuit fără  să-și dea seama, la schimbarea mea în bine și pot doar să-i mulțumesc, pentru că am întâlnit-o. Oamenii sunt capabili de lucruri extraordinare, atunci când primesc suport, fie el și doar moral, iar eu l-am primit cand aveam mai multă nevoie.

Toți oamenii ar trebui, să învețe, să creadă în visele lor destul de mult încât acestea să se contureze până la împlinire. Ar trebui să învețe să stea de vorbă cu ei la o ceașcă de adevăr, ori de câte ori au posibilitatea,să nu filtreze nimic, doar să simtă totul, așa cum este, așa cum vine. Datorită Anei, am ajuns la rândul meu, să-i motivez pe alți dascăli , să iubească muzica.

Ce ați schimba la sistemul de învățământ din România, dacă ați putea?

Aș schimba multe, dar nu cred că am suficientă putere.Am început totuși schimbarea, mai întâi la mine, m-am reinventat. Mi-am dat seama, că nu mai sunt cea care eram în urmă cu 26 de ani, când am absolvit liceul, dar nici copiii nu mai sunt la fel. Aș reedita metodicile, le-aș îmbunătăți, aș continua cu  reducerea  numarului mare de copii din grupe, aș imbogăți baza materială din școli și grădinițe, aș investi în învățământ. Nu poți să ceri calitate și să lucrezi cu materiale vechi de 30 de ani. Nu aș renunța la liceele pedagogice, ar fi cea mai mare prostie. Liceele pedagogice sunt locurile de unde ,, se fură “ meseria, unde înveți să fii dascăl.

Într-o lume în care informaţia este la un click distanţă, care (mai) este rolul şcolii?

Școala sporește încrederea și ne învață să legăm, să menținem prietenii, ne ajută să învățăm cum să lucrăm împreună ca o echipă, este principala temelie a oricărei societăți de succes. Fără școală, cunoștințele nu s-ar răspândi la fel de repede, iar accesul nostru la idei și oameni noi ar putea fi ușor tăiat. Este adevărat că într-o eră a tehnologiei, toate informațiile sunt la un click distanță, dar consider că nu este suficient acest lucru. Aceste informații trebuie filtrate și adaptate nivelului de înțelegere al copilului. Școala este un punct de plecare și de revenire pentru fiecare dintre noi. Nu trebuie să uităm  că în școală creștem oameni, nu doar oferim cunoaștere.  Profesorul este în fața clasei ca un dirijor al vieții copiilor. De modul în care știe să armonizeze toate „instrumentele” depinde totul: reusita sau eșecul.

Care este principala dumneavoastră trăsătură de caracter?

La o privire mai atentă ne dăm seama că succesul nu constă în ceea ce vom realiza în viață, ci în ceea ce ne va propulsaspre aceste realizări-caracterul personal. Nu pot să vorbesc despre o trăsătură de caracter principală. Mă caracterizează :

-creativitatea, deoarece îmi place să abordez o necesitate, o sarcină de lucru sau o idee din diverse perspective;

-curajul, deoarece am încrederea că ceea ce am de spus sau de făcut este adevărat, drept și just;

-determinarea, deoarece îmi propun să ating scopuri potrivite la timpul potrivit, indiferent de obstacole.

-responsabilitatea, deoarece știu și  fac ceea ce se așteaptă de la mine.

Pe lângă activitatea didactică, sunteți implicată și în multe activități de voluntariat. Ne puteți povesti câte ceva despre acestea?

Ca profesori, purtăm cu noi la orice pas  imensa răspundere de a educa, de a sădi în conștiința copiilor valori morale, care vor fi transpuse  mai târziu în principii și conduită personală.

Aceste valori morale le cultivăm prin participarea directă cu copiii la viața comunității în cadrul proiectelor cu impact moral puternic, campanii de promovare sau conștientizare, activităților extracurriculare sau opționalelor desfășurate, jocurilor, spectacolelor etc. Voluntariatul înseamnă mai mult decât orice definiție, voluntariatul înseamnă hrană pentru sufletul  nostru,  pentru că, dăruind necondiționat iubire, vom primi iubire, dăruind frumos, vom primi frumos. Important este să ne dorim și să facem primul pas.

M-am implicat în activități de voluntariat, ori de câte ori am simțit acest lucru, atât în cadrul proiectelor locale, cât și în cadrul proiectelor naționale.Exemple de proiecte de voluntariat în care m-am implicat:

– „Punguța cu două cărți” este un proiect lansat de Asociația OvidiuRo și Kaufland România, dedicat copiilor de 0-3 ani din comunități defavorizate, prin care ne propunem să îi încurajăm pe părinți să le citească celor mici încă de la naștere și să oferim copiilor experiențe plăcute cu cărțile. Prin aceste experiențe memorabile, copiii vor fi încurajați să descopere lumea dintre copertele cărților, le stimulăm curiozitatea și dorința de cunoaștere;

-activități de voluntariat în cadrul  Asociației ,,Filantropia Ortodoxă,, Gherla, în calitate de partener în Campania filantropică ,,Crăciun binecuvântat pentru 100 de copii săraci” prin colectarea de alimente neperisabile, obiecte de îmbrăcăminte, încălțăminte și jucării în vederea ajutorării aproapelui și a educării copiilor în spiritul civic și al valorilor moral-religioase;

–Comunitatea For Life -prin crearea de materiale video gratuite, pentru ciclul preșcolar;

Ați avut sau aveți un model în viața reală? Dacă da, ce ați admirat la persoana respectivă?

De, modelul meu a fost Ana Maria Rusu, profesoara de muzică. Am admirat pasiunea, dăruirea, entuziasmul, creativitatea ei, faptul că ieșea din tipare, fiind  cunoscută și pentru maniera proprie de a preda sau de a fixa conceptele prin jocuri muzicale cu obiecte obișnuite.

Ce vă place să faceţi în timpul liber?

Muzica reprezinta principalul meu hobby. Pot asculta muzica aproape oricand si oriunde.

Sportul- Body Art, ABS este un alt hobby pe care îmi place să-l practic de două sau de trei ori pe săptămână. Pe lângă faptul ca este o minuntă modalitate de petrecere a timpului liber,  are foarte multe avantaje pentru organism.

Care este deviza după care vă ghidați în viață?

Înconjoară-te de oamenii pe care îi admiri! Oamenii din jurul tau te definesc pe tine ca om.