Doamna Corina Sujdea, profesor la Școala Gimnazială “Mihail Sadoveanu” Huși, te situezi în categoria româncelor care au reușit să dezvolte o carieră impresionantă atât în țară, cât și în afara țării. De la Ambasador al păcii în România, la alte funcții deținute în cadrul unor forumuri internaționale cred că a fost un parcurs interesant și provocator pentru tine.
Vrei să ne prezinți parcursul carierei tale?
Cu siguranță, îmi va face o deosebită plăcere să fac asta. În primul rând aș vrea să vă mulțumesc pentru invitația de a da acest interviu și, totodată, pentru aprecierea pe care mi-o acordați.
Mi-am dorit întotdeauna să devin învățătoare, a fost visul meu din copilărie, și iată că Dumnezeu a făcut ca acest vis să devina o realitate, și pentru asta voi fi mereu recunoscătoare. Nu a fost un parcurs ușor, dar atunci când iubești ceva, totul vine de la sine, și fiecare pas pe care îl faci te motivează să faci și mai mult.
Am început să lucrez ca învățătoare in 1996, într-un sătuc din apropierea orașului în care locuiesc. De atunci și până în prezent am educat generații de elevi, mi-am dat toate gradele didactice și m-am ocupat de formarea mea profesională, ca și cadru didactic.
Din 2012 lucrez în una din cele mai bune școli din orașul meu. Cam tot de pe atunci, am început să lucrez cu profesori și elevi din diferite părți ale lumii. Sunt o persoană curioasă, deschisă la nou, dornică să afle lucruri noi, să cunoască și să învețe despre cultura, tradițiile și istoria altor popoare. Așa că această latură a mea m-a făcut să accept parteneriate cu școli din diferite părți ale lumii. Asta a atras după sine o recunoaștere pe plan internațional, iar această recunoaștere s-a concretizat cu obținerea unui premiu special, în 2015, primind distincția de CEL MAI INOVATIV PROFESOR AL ANULUI, la nivel mondial.
Care sunt funcțiile pe care le deții în prezent în cadrul acestor organizații internaționale și ce fel de activități prezintă fiecare dintre ele?
Am deținut diverse funcții onorifice în diverse organizații de-a lungul timpului, de la AMBASADOR AL PĂCII, la COORDONATOR GLOBAL. Sunt, de asemenea, Director de Țară pentru ECO TRAINING CENTER SWEDEN, Adviser pentru WORLD BOOK OF RECORDS UK. Acum lucrez mai mult cu o echipă de oameni frumoși, într-o organizație care se numește GLOBAL EDUCATION NETWORK-GEN, unde fondator este domnul Mohiuddin Bhuiyan, un profesor din Bangladesh.
Activitățile pe care le desfășuram sunt variate, de la conferințe internațional pe diferite teme de actualitate, până la proiecte despre și cu elevi din toate colțurile lumii.
Activitatea ta se desfășoară mai mult în mediul online, pe rețele de socializare?
Nu aș putea spune asta, pentru că sunt implicată în diferite proiecte în țară, sau sunt în echipa de organizare a unor concursuri interjudețene și naționale. Sunt RESPONSABIL CERC PEDAGOGIC, zona Huși, membru al CONSILIULUI DE ADMINISTRATIE al școlii, RESPONSABIL PROIECTE EUROPENE, la nivel de unitate, membru CEAC.
Îmi place să desfășor activități extracurriculare și extrașcolare cu elevii mei, să îi fac să descopere că învățarea nu se face doar în sala de clasă.
Care este poziția ta în cadrul UNESCO?
De-a lungul timpului, am participat la diferite activități sub egida UNESCO, deci pot să spun că sunt un facilitator, ambasador UNESCO. La sfârșitul lunii vom avea un proiect pe care l-am înscris în evenimentul Media and Information Literacy Week, desfășurat de UNESCO în săptămâna 23-29 Octombrie.
Cum vezi viitorul educației în România, din perspectiva poziției tale de cadru didactic?
Lumea este într-o continuă schimbare, totul e, parcă, pe repede înainte… Dar noi, ca și cadre didactice, nu trebuie să uităm că menirea noastră pe acest pământ este de a educa, de a găsi noi și noi metode pe care putem să le aplicăm la clasă, în așa fel încât să nu lăsăm pe nimeni în urmă. Este datoria noastră să ne adaptăm schimbării. Nu trebuie să așteptăm acest lucru de la ceilalți.
Eu cred că educația este punctul forte al unui popor, și sper că împreună putem face această lume mai bună.
Ce presupune rolul de coordonator Erasmus?
Ehe… nu e ușor…. mai ales când te apuci să înveți limba engleză de una singură… Dar nu e nici imposibil, atunci când iți dorești ceva cu adevărat. Mi-am dorit să călătoresc și totodată să ofer această șansă multor elevi din școala mea. Așa că mi-am adunat toate cunoștințele, toată ambiția de care aveam nevoie, și am început… cam prin 2015. În 2017 s-a aprobat primul proiect ERASMUS+, am primit fonduri de la Uniunea Europeană, dar nu aveam idee ce trebuie să fac cu ele. Am vrut să renunț… apoi, mulțumită oamenilor de lângă mine, care m-au susținut și m-au încurajat, pas cu pas am început să învăț. Să coordonezi un proiect de o asemenea anvergură nu e tocmai ușor. Dar dorința de a oferi unor elevi șansa de a vizita o altă țară, de a lucra cu elevi din diferite culturi, m-a ambiționat și mai mult, așa că, pot spune cu mândrie, că am reușit!
Ce fel de proiecte vrei să dezvolți în viitor?
Îmi doresc de mult să am șansa de a dezvolta un proiect cu mobilitate fizică, în care să participe elevi și cadre didactice de pe toate continentele lumii. E dificil, pentru că nimeni nu finanțează așa ceva, dar visul meu va rămâne mereu acolo, în adâncul inimii mele, și voi încerca să îl fac să devină realitate într-o zi.
Totodată, voi continua să împărtășesc din experiența mea celor care au nevoie de asta, fie chiar și online.
Învățarea nu se face doar în sala de clasă, între 4 pereți, dar este și un proces ireversibil care ne ajută să evoluăm ca oameni. Deci, voi încheia cu un citat care îmi este la suflet
Educația nu este pregătirea pentru viață, educația este viața însăși. (John Dewey)