Copilul tău este lapte și miere doar dacă-i dai ceva?
Ai o relație „bună” cu copilul tău atâta vreme cât îi satisfaci dorințe dar, în momentul în care spui „nu”, se transformă în inamic?
Atunci nu ai construit o relație bună, de calitate cu el.
De-a lungul timpului i-ai „cumpărat” cooperarea și ai condiționat-o de momentele în care el doar primește.
Aud adesea de la părinți că adolescenții lor sunt buni și ascultători doar în condițiile în care primesc favoruri și răspund doleanțelor lor.
Știu și înțeleg cât de incomod poate fi să reziști insistențelor, negocierilor și sentimentelor de vinovăție pe care le trăiești.
Dacă apare un refuz sau o cerință nu este însoțită de recompensă, copilul tău face criză de nervi, protestează, jignește ori devine agresiv.
Dar, ești la fel de frustrată și de faptul că ai intrat deja într-un cerc vicios.
De teamă ori din cauza disconfortului creat de certuri și tensiuni, cedezi de fiecare dată și nu mai ajungi să pui nici limite, nici reguli, nici valori.
Problema este că, în timp, o astfel de relație merge din rău în mai rău.
Cu cât mai mult a fost învățat să răspundă ori să coopereze prin șantaj emoțional sau manipulând, cu atât mai mult aceasta se transformă în trăsătură de personalitate.
Și nu te va frustra doar pe tine, dar și pe cei din jur pentru că așa a învățat copilul să obțină lucrurile pe care le dorește.
Cu cât este mai mare, cu atât va fi mai mare efortul tău să îl dezveți de acest mod de a „opera”.
Dacă ai un copil cu vârsta mai mică, îți va fi mai ușor să pui în aplicare schimbări și să previi comportamente nedorite.
Punctul culminant, dacă îl pot numi așa. al unei astfel de relații poate fi ruptura emoțională a copilului de părinții sâi.
De la negocieri și satisfacerea mereu condiționată a dorințelor copilului la certuri permanente și rolul dominator pe care acesta îl capătă în familie.
L-am numit „copilul împărat”. Este copilul care a reușit încetul cu încetul să își impună voința asupra întregii familii.
Acest comportament conține manipulare, nu cooperare și se folosește de sentimentele de vinovăție pe care le induce.
În cazuri extreme se folosește și de comportamente exagerate cum ar fi amenințare, agresivitate sau auto-agresivitate.
Acesta este și motivul pentru care, mulți părinți sunt în punctul în care se tem să mai ia măsuri.
Sunt deja obosiți, copleșiți, afectați de capcana care, cu mult timp în urmă a fost pregătită.
Dacă te afli în stadiul în care cooperezi cu copilul tău doar condiționat de recompense, dar nu manifestă comportamene exagerate, încă mai poți pune limite sănătoase fără prea multe bătăi de cap!