Carl Gustav Jung: “Un copil nu este educat de ceea ce un adult îi spune, ci de ceea ce un adult este”
Stăm de vorbă cu Cigăran Costinela-Claudia, profesor de limba engleză de la Școala Gimnazială Voinești, Dâmbovița.
Înainte de a fi profesor, fiecare dintre noi este în primul rând un om cu suflet frumos. Povestiți despre dumneavoastră.
Sunt profesor de limba engleză din 2007, iar meseria de profesor este în ADN-ul meu. Mama a fost profesoară de istorie și geografie, tatăl de educație fizică, iar fratele este profesor de educație fizică și psihologie. Sunt membru activ Aspire Teachers din 2018 și cred că cu tărie că este cel mai bun lucru care ar fi putut să mi se întâmple, fac parte din echipa de leadership Dâmbovița și sunt recunoscătoare pentru toate lucrurile interesante pe care le facem aici.
Pentru mine meseria de profesor este totul, nu mă văd făcând altceva, și sunt conștientă că este o meserie care schimbă vieți de aceea vreau o şcoală în care să nu se predea după anumite reguli şi norme, unde elevul este universul în care trăieşti liniştit şi cuviincios eliberat de tirania profesoratului, coborât de pe piedestalul conferit de statutul şi rolul profesional și mă preocup în permanență de propria perfecționare şi găsesc resurse infinite de voință în a evolua.
Copilăria pentru mulți dintre noi este una din cele mai frumoase perioade ale vieții. Care simt cele mai frumoase amintiri ale copilăriei?
Îmi amintesc cu cu drag de verile din copilăria mea când ne strângeam foarte mulți copii și ne jucam, nu pe telefoane, pentru că nu existau atunci, ceea ce mă face să realizez acum cât de norocoasă a fost generația mea. Îmi amintesc de doamna mea învățătoare, de zâmbetul și gingășia ei, de tatăl meu care mi- a fost patru ani diriginte și de liceu unde am avut o dirigintă care nu mi- a spus o data pe numele mic în cei patru ani și de facultate, cea mai mare provocare e vieții mele. Toate acestea m- au format și sunt azi ceea ce sunt datorită acestor oameni și amintiri.
Vă mai amintiți anii de debut? Cum au fost aceștia? A coincis realitatea peste care ați dat la început cu imaginea pe care o aveați proiectată în minte?
Primul meu an de profesor, la 23 de ani, a fost într-un liceu tehnologic unde aveam elevi aproape de vârsta mea. Aveam atâtea informații să le împărtășesc despre limba engleză însă am realizat repede că prioritatea lor nu era cartea, a fost momentul când am realizat că nu pot ajunge la mintea lor, ci la inima lor și că de acolo pot face multe pentru ei. Îmi amintesc cu drag de anul acela și-s bucuroasă când îi văd oameni realizați acum.
Care sunt cele mai mari nevoi ale elevilor? Ce aşteaptă ei de la profesorii lor?
Cea mai mare nevoie a elevilor este să fie înțeleși în familie și în școală, să fie suținuți și încurajați permanent și cel mai important au nevoie de profesori care să le fie modele.
Aţi avut nereuşite în anii de profesorat? Dacă da, cum le-aţi depăşit?
Am avut multe nereușite în cei 15 ani de când sunt profesor, iar cele care dor cel mai tare sunt cele legate de elevi, atunci când simți că nu ajungi acolo unde trebuie. Întodeauna mi- am recunoscut vulnerabilitățile și ăsta este primul pas în depășirea problemelor, să fii conștient că nu e bine ce faci, să admți asta și să înveți din aceste greșeli.
Ne puteți povesti un moment, sau mai multe, din viața profesională și/ sau personală în care v-ați simțit într-adevăr împlinită?
Nu pot alege un moment sau mai multe în care m-am simțit împlinită pentru că eu simt asta în fiecare zi din momentul în care intru pe poarta școlii și aud Bună Teacher, cine nu simte așa, nu este în locul potrivit.
Ce ați schimba la sistemul de învățământ din România, dacă ați putea?
Eu aș pune altfel această întrebare- Ce fac eu pentru a schimba în bine sistemul de învățământ din România? Dacă am răspunde sincer cred că am ajunge la o concluzie. Eu nu lupt să schimb sistemul, ci să- l fac să funcționeze pentru elevii și colegii mei.
