Ce înseamnă generozitatea
Un rege persan, teama tuturor supușilor săi, își dorea să domnească peste un popor de oameni în care bunăstarea supușilor să contribuie la bunăstarea împărăției sale. După ani de zile în care săracii acelui popor erau izgoniți sau chiar uciși, acest lucru se întâmplă. A ajuns așa de bogat încât a promis că va da fiecărui supus o monedă de aur.
În acest scop, a poruncit să se construiască un palat cu patruzeci de ferestre și vestirorii de la palat au dat ordinul: „Ascultaţi cu toţii! Din voia regelui regilor, s-a construit palatul cu patruzeci de ferestre. Începând cu această zi, înălţimea sa, va apărea în fiecare zi la o fereastră de unde va împărţi aur tuturor supușilor săi. Dar, porunca regelui este ca FIECARE cetățean să se gândească și la aproapele său, și să nu ia mai mult decât e nevoie.”
Nu-i de mirare că înspre palat au început să meargă sute de oameni. În fiecare zi, regele apărea prin rotație la una din cele patruzeci de ferestre şi onora pe fiecare cu o monedă de aur.
În timp ce făcea milostenia, regele a remarcat un derviş, care se apropia în fiecare zi de fereastră, îşi primea moneda şi, fără a mulțumi, pleca. La început, monarhul a crezut că dervișul, în sărăcia lui, avea nevoie de mai mulți bani, și nu îi spuse nimic. Dar dervișul venea cu nerușinare în fiecare zi și astfel regele s-a enervate:
– Cum adică, vine în fiecare zi și nici nu îmi mulțumește? Nici măcar un zâmbet nu i-a luminat fața? Face de râs reputația breslei lui. O să poruncesc să i se taie capul. Abia aștept ziua următoare, o să îl las să ia aurul, apoi îl voi urmări până la ieșirea din curtea palatului unde slujitorii mei îl vor aștepta.
Și ziua următoare veni, regele îi dădu moneda de aur. Dervișul o luă, nici măcar nu îl privi pe rege și nici nu îi mulțumi și se îndrepta spre ieșirea din curtea palatului, cu regele pe urmele lui.
La ieșire, în jurul curții palatului erau sute de case de chirpici, în care trăiau și munceau sute de oameni. Erau toți zdrențuroși, mulți erau foarte bolnavi, foarte mulți nu aveau ce mânca deoarece pentru ei inclusiv apa de băut era o avere.
Dervișul intră într-o piață de legume unde foarte multe persoane sărace îl așteptau și unde, în schimbul monezii de aur, cumpără toate legumele pieții și le împărți săracilor.
Regelui nu îi veni să creadă că asemenea sărăcie există în împărăția lui, îi dădură lacrimi în ochi pentru gândul păcătos la adresa dervișului și dărâmă toate zidurile ce înconjurau palatul astfel încât bogăția să ajungă la toți supușii săi.
La început, pentru acest rege, generozitatea era în strânsă legătură cu ce-şi închipuia el despre generozitate şi dărnicie, iar el tindea spre ele doar pentru că dorea să se laude printre oameni. Abia acum, când a dărâmat zidurile ce-l înconjura, a devenit într-adevăr generos.
Voi, dintre zidurile care vă înconjoară, pe care doriți să le dărâmați pentru a elibera frumusețea pe care o aveți în interior?
(Cartea lui Idries Shah – Poveştile dervişilor)