Carmen-Marina Ionescu

A fost meseria pe care v-ați dorit-o dintotdeauna?

Copilăria mea a fost marcată de jocul “De-a școala” , în care eu jucam de fiecare dată rolul învățătoarei, spre disperarea celor două surori ale mele, care trebuiau să fie elevii mei de fiecare dată, dar și a mamei mele, când descoperea că toate caietele pe care ni le cumpăra se terminau destul de repede, întrucât eu le foloseam pentru a face cataloage pentru diferite clase. A fost o chemare pentru această nobilă meserie și sunt sigură că nu aș fi excelat în alt domeniu. Să fii învățător presupune să iubești copiii, să-i ții de mână atunci când sunt temători, să reușești să le spulberi temerile clădind în locul lor încredere, să le transformi tristețea în zâmbete.

Vă  place meseria?
Da, desigur, îmi place munca mea pentru că îmi aduce multe emoții și satisfacții, e modul în care îmi retrăiesc la infinit copilăria și emoțiile de școlar, e lumea în care mă simt liberă să mă joc, sa creez, să fiu eu.  Îmi place foarte mult să interacționez cu copiii, șă fiu permanent în mijlocul lor, fiecare zi fiind o nouă provocare atât pentru mine, cât și pentru elevii mei. Măiestria unui dascăl eficient constă în construirea unei relații positive  între el și elevii săi.

Cum crezi că ar trebui să fie un profesor bun?

Știm cu toții că succesul activității didactice se bazează pe relația care se stabilește între omul de la catedră și sufletele inocente care așteaptă de la acesta răspuns la toate întrebările lor. Lumea exterioară își imaginează că un dascăl bun este cel care dovedește calmitate infinită, este echidistant față de toți elevii, nu are prejudecăți, are răspuns la toate întrebările elevilor, nu greșește niciodată, este foarte ordonat, liniștit, adică un om mult mai bun decât majoritatea oamenilor.

În acest moment al dezvoltării societății, trebuie reconsiderate competențele unui dascăl bun, el trebuie să fie eficient când pășește pe poarta școlii și pe ușa sălii de clasă. Dacă elevii s-au schimbat, și dascălii trebuie să se schimbe, să se adapteze noilor necesități ale acestora, să rezolve problemele de indisciplină, lipsa de interes pentru învățătură, lipsa de încredere în forțele lor, teama de a veni la școală, să impună elevilor, părinților și comunității întregi respectul față de dascăli și față de activitatea didactică.
Cred că un profesor bun este în primul rând un om bun, un om care se duce în fața copiilor cu inima deschisă, care reușește să dea încredere fiecărui copil, să îl susțină, să îl încurajeze, să îl ghideze. Un profesor bun nu este doar capabil, ci și pasionat, un om dispus mereu să învețe, un om echilibrat, conștient de responsabilitatea pe care o are față de fiecare copil în parte. Nu știu dacă sunt un profesor bun în fiecare zi, chiar dacă destul de des găsesc pe catedră sau pe tablă  mesaje de prețuire și inimioare din partea elevilor mei,  dar știu că am muncit mult pentru a mă transforma într-unul eficient.

Ce credeți că îl face pe copil să vină cu plăcere la școală? Și care ar fi cheia, soluția pentru o școală atractivă?

Un copil vine cu plăcere la școală atunci când aceasta este un mediu prietenos în care se simte în siguranță (emoțional și fizic), în care are relații sănătoase cu cei din jurul său, un mediu în care se poate exprima liber, își poate aduce contribuția la construirea lui, având sentimentul că îi aparține. Predau integrat,  încurajez elevii să caute singuri informația, să aibă inițiativă și să argumenteze, le livrez  informația pe înțelesul lor, prin joc și metode care să îi atragă, exploatând zona lor de interes și preocupări, și nu le cer să memorize. Eu cred că este nevoie de o schimbare ce trebuie să plece de la fiecare profesor, care trebuie să aibă ”curajul” de a face schimbarea și de a avea libertatea în a-și construi lecțiile astfel încât să fie pe placul elevilor și să aibă un impact mai mare în rândul lor.  Pentru mine, manualul este doar un instrument, apelez și îl folosesc doar dacă mi-e necesar pentru a fixa cunoștințele.

Permanent îmi revizui modul de a preda la clasă pornind de la ideea că generațiile de astăzi sunt altfel, iar accesul lor la informații este aproape nelimitat. Am reinventat lecțiile adaptându-le la nevoile și așteptările copiilor și am urmat, pentru a-mi însuși noi metode de predare, o serie de programe de formare și perfecționare, dar și de mentalitate deschisă în educație la SuperTeach.

Ce credeți că îl face pe copil să vină cu plăcere la școală? Și care ar fi cheia, soluția pentru o școală atractivă?

Un copil vine cu plăcere la școală atunci când aceasta este un mediu prietenos în care se simte în siguranță (emoțional și fizic), în care are relații sănătoase cu cei din jurul său, un mediu în care se poate exprima liber, își poate aduce contribuția la construirea lui, având sentimentul că îi aparține. Predau integrat,  încurajez elevii să caute singuri informația, să aibă inițiativă și să argumenteze, le livrez  informația pe înțelesul lor, prin joc și metode care să îi atragă, exploatând zona lor de interes și preocupări, și nu le cer să memorize. Eu cred că este nevoie de o schimbare ce trebuie să plece de la fiecare profesor, care trebuie să aibă ”curajul” de a face schimbarea și de a avea libertatea în a-și construi lecțiile astfel încât să fie pe placul elevilor și să aibă un impact mai mare în rândul lor.  Pentru mine, manualul este doar un instrument, apelez și îl folosesc doar dacă mi-e necesar pentru a fixa cunoștințele.

Permanent îmi revizui modul de a preda la clasă pornind de la ideea că generațiile de astăzi sunt altfel, iar accesul lor la informații este aproape nelimitat. Am reinventat lecțiile adaptându-le la nevoile și așteptările copiilor și am urmat, pentru a-mi însuși noi metode de predare, o serie de programe de formare și perfecționare, dar și de mentalitate deschisă în educație la SuperTeach.

Se știe șă jocul generează bună dispoziție, relaxare, bucurie. Vă place să vă jucați cu copiii?

În lecții, folosesc foarte mult jocul didactic atunci când acesta vine în întâmpinarea obiectivelor pe care le urmăresc. Dar, în aceeași măsură, folosesc exercițiul, conversația sau experimentul, metodele pentru dezvoltarea gândirii critice și iubesc metodele de simulare – jocul de rol și dramatizarea. Jocul didactic este metoda care se potrivește particularităților psihologice și de vârstă ale copiilor din ciclul primar (și preșcolar) și care satisface trebuințele de acțiune, de exprimare, de mișcare ale copilului. În cadrul jocului, copilului se implică activ, cu toate resursele pe care le deține. Jocul generează bună dispoziție, relaxare, bucurie, echilibrând astfel efortul pe care îl presupune învățarea. Copiii mei sunt mereu în așteptarea unui joc, așa că reușesc să le captivez  atenția și de aici învățarea devine plăcută, antrenantă și eficientă.

Ne puteți spune o activitate care i-a impresionat foarte mult pe elevii dumneavoastră?

Dacă îi întreb pe ei, , primesc răspunsuri variate, preferințele lor acoperind atât activitățile de la școală, din sala de clasă, cât și cele pe care le-am desfășurat în afara orelor de curs, în cadrul programelor “Săptămâna altfel”, “Școala de vără” sau în excursii și tabere. O experiență pe placul lor a  fost învățarea adunării și scăderii numerelor de la 10 la 100 prin numărare crescător și descrescător, folosind ” liftul cu numere”. S-au jucat și au urcat cu” liftul”, pornind de la indicațiile: Ești la etajul 19 și urci/ cobori ….etaje, iar satisfacția că au reușit să calculeze le-a dat încredere. La Limba și literatura română au primit ca temă redactarea unui bilet  către mine și cele mai multe exprimau încântarea lor față de ora de matematică. De asemenea, elevii mei au fost impresionați și extrem de încântați de activitățile extrașcolare pe care le-am organizat împreună.

Din punctul dvs. de vedere, ce ar trebui schimbat în învățământul primar? 

Schimbări, schimbări, …a început să ne fie teamă de acest cuvânt pentru că mereu suntem puși în fața unei schimbări. Dar, de cele mai multe ori, nu este o schimbare în profunzime. Cea mai importantă schimbare ar trebui să pornească de la noi, din clasa noastră, din școala noastră. Este necesar ca fiecare dintre noi să își propună o schimbare de mentalitate în primul rând și să muncească pentru asta căci nu se va întâmpla peste noapte. Mentalitate deschisă în educație presupune tocmai schimbarea mentalității profesorului la catedră, dacă  reușești să înțelegi că mentalitatea îți generează un comportament care te duce pe urmă la o corectare de lungă durată a ceea ce vrei să educi. Eu cred că, dacă reușim să schimbăm mentalitatea, ca oamenii să aibă curaj la clasă, să-și găsească libertatea de a construi lecțiile cât să fie pe placul elevilor, să aibă un impact mai mare asupra lor, în sensul unui feedback atât pe cunoștințe, cât și pe comunicare, pe relaționare, mi se pare că acolo e punctul-cheie, acolo e câștigul. Fiind și metodist , acest lucru presupune să merg să fac inspecții la examenele de grade didactice în teritoriu. Am mers în diferite școli  din Olt, unde am întâlnit și oameni care fac și lucrurile altfel și care ar fi încântați să se simtă liberi să facă acest lucru.

Ce vise din copilărie ai adus la viață?
Din copilărie, visam să devin profesor, visul s-a împlinit! Acele vise care rămân, sper să devină realitate cândva.

Care a fost cel mai important succes din viața ta?

Cel mai mare succes al meu în viață este familia mea, cercul de prieteni și tot ceea ce am astăzi.

Care este cel mai bun sfat care vi s-a dat?
Au fost destule sfaturi, dar în viață am acționat la porunca inimii și a conștiinței mele.

Te consideri un model de urmat?

Am fost crescută să fiu modestă și nu mă pot da un exemplu. Dacă cineva își dorește și consideră că merit , va lua un exemplu. Desigur, încerc să-i fac pe copii să ia un exemplu.

Cum s-au schimbat școala și elevii în timpul predării dumneavoastră?
Profesorii au devenit mai încărcați cu îndatoririle lor. Școala în sine nu s-a schimbat. Elevii au devenit mai avansați în ceea ce privește tehnologia și informația, pot oferi sfaturi profesorilor cu privire la multe probleme. Și asta e bine! Învățarea este întotdeauna un proces reciproc, în care succesul poate fi obținut doar prin cooperare. În ziua de astăzi, dascălul trebuie să-și joace foarte bine rolul pe scena școlii deoarece rolurile sale sunt multiple: expert al actului de predare-învățare-evaluare, agent motivator, lider, consilier, model, profesionist reflexiv, manager Misiunea dascălului din prezent este una nu tocmai ușoară, deși este tratată cu superficialitate și cu prejudecăți de societatea noastră românească

Ce sfaturi le-ați da acelor tineri care vor să devină profesori?

Munca unui profesor în timpul nostru poate fi de interes pentru tinerii care sunt gata să se perfecționeze tot timpul, să accepte provocările unei lumi în schimbare rapidă, să fie flexibili și deschiși la tot ce este nou. Numai în acest caz munca profesorului va aduce satisfacție și bucurie.