Stăm de vorbă cu Camelia Nicolescu de la Școala Gimnazială Ionel Teodoreanu din București, sector 4, profesor de limba și literatura română.
Înainte de a fi profesor, fiecare dintre noi este în primul rând un om cu suflet frumos. Povestiți despre dumneavoastră.
Sunt o persoană empatică, optimistă și creativă. Iubesc ceea ce fac și poate de aceea nu mi se pare nici obositor și nici stresant, deși uneori programul meu de la scoală depășește cu mult orarul propriu-zis.
Pentru elevii din clasa la care sunt dirigintă sunt diriga și faptul că am denumit grupul de watsapp „Noi și diriga” i-a făcut pe copii să simtă că sunt partenera și prietena lor. Imi place să transform orele în adevărate piese de teatru, să improvizăm roluri pentru personaje de basm și chiar pentru părți de vorbire.
Pentru cei de acasă sunt „mami”, deși fetele mele mă mai strigau uneori „doamna” pentru că am fost și profesoara lor la școală. Greu pentru noi să delimităm timpul și spațiul de la școală de cel familial!
Cum de ați ajuns să îmbrățișați această profesie?
Nu cred că m-aș fi îndreptat spre altă profesie, pentru că asta a fost sigura direcție pe care am urmat-o cu pasiune, în ciuda faptului că am cochetat o perioadă cu idea de a încerca o admitere la teatru. Pe la vreo 10 ani exersam, să spun așa, cu sora mea mai mică pe care o ,,ascultam” după ce învăța „Luceafărul” lui Eminescu. Si repetam de câteva ori până ne ieșea bine. Apoi am avut un model în persoana domnului învățător, pe care l-am asemănat după ani cu învățătorul Creangă. Decizia „de a mă face” profesoară am luat-o însă în clasa a VIII-a , pentru că am admirat-o foarte mult pe doamna profesoară de limba română. Și iată-mă, peste aproape treizeci de ani de atunci, privind în urmă la realizările mele: profesoară la Școala Gimnazială Ionel Teodoreanu din București, metodist ISMB, membru al CNEME, profesor grad didactic I și, cel mai important, mamă a două fete frumoase.
Vă mai amintiți anii de debut? Cum au fost aceștia?
M-am titularizat în învățământ imediat după terminarea facultății, în 1997, la o școală din mediul rural, într-o comună de lângă Caracal, la Fărcașele, jud Olt. Îmi amintesc și acum prima mea zi acolo. Am fost primită cu brațele deschise de colegi, majoritatea navetiști, dar și de director. M-a primit în cancelarie, mi-a pus câteva întrebări și apoi mi-a spus repede, pe un ton ferm și ușor descurajant, că voi fi dirigintă la clasa a V-a, că voi fi responsabilul comisiei metodice și că ar fi bine să organizez și câteva activități extrașcolare. Abia terminasem facultatea și deja eram responsabilă de ,,comitete și comiții”. Acum însă îmi dau seama că acolo am învățat cele mai multe lucruri, acolo m-am format ca profesor , pentru că aceea a fost adevărata perioadă de practică. Cu un director destul de sobru și de autoritar, dar corect și, mai ales, uman, cu o navetă zilnică de la Caracal la Fărcașele, cu mersul pe jos de la gară la școală (rareori mai găseam câte-o ocazie cu vreun coleg cu mașina), așa îmi amintesc primii patru ani în învățământ. Nu regret nicio clipă petrecută acolo, deși nu mi-a fost deloc ușor să imprim copiilor de la țară, din comunități destul de defavorizate, plăcerea de a veni la școală. Ca să-i fac pe ei să învețe, trebuia ca mai întâi eu să învăț să comunic eficient cu ei și cu părinții lor, aplecați sub greutatea condiției lor sociale.
Care a fost cea mai mare provocare din cariera dumneavoastră și cum i-ați făcut față?
Cea mai mare provocare a fost mutarea în București. Colegi noi, locuri noi, alte mentalități și alte coordonate ale activității de profesor, toate acestea sunt date care m-au făcut să fac un update și să o iau de la zero.
Ne puteți povesti un moment, sau mai multe, din viața profesională sau personală în care v-ați simțit într-adevăr împlinită?
Ca profesor, te simți împlinit când foștii elevi se întorc peste ani să-ți mulțumească. Ce feedback poate fi mai bun decât asta! Atunci ai certitudinea sentimentului că munca ta contează, că ai schimbat destine și că ai format caractere
Ca om, te simți împlinit când ai echilibru, când reușesti să păstrezi o gândire flexibilă și optimistă. Trăim într-un timp care se scurge atât de repede și atunci ce rost are să gândim negativ, nu-i așa?
Ce ați schimba, dacă ați putea, în sistemul de învățământ românesc?
Aș schimba sistemul de evaluare și notare. Se ține prea mult cont de note și prea puțin de ceea ce știe elevul să aplice după ce primește nota. Notele pot fi uneori demotivante, nu înseamnă întotdeauna reușită și nici nu măsoară cu adevărat nivelul de învățare. Elevii sunt centrați pe rezulatele obținute, pe competiție și mai puțin pe ideea de a învăța cu plăcere.
Care este principala dumneavoastră trăsătură de caracter?
Mă consider o fire creativă și sociabilă. Îmi place să lucrez cu copiii și să le lansez tot felul de provocări și îi încurajez să ceară ajutorul atunci când au nevoie. Fiecare oră este altfel, nimic identic cu ce am făcut la altă clasă. Încerc să mă adaptez nevoilor fiecărui copil și puterii lor de înțelegere, să-l valorific pe fiecare în parte descoperind punctul forte al personalității lor. De aceea nu consider că „seful clasei” este unul singur, ci, dimpotrivă, responsabilitatea este împărțită pe aptitudini și abilități. Așa se face că avem un responsabil de organizare, un designer de proiecte și chiar un regizor.
Dar una sau mai multe trăsături de caracter pe care ați dori să le îmbunătățiti?
Mi-aș dori uneori să fiu mai puternică. Mă implic emoțional în toate activitățile, mă întristez atunci când nu-mi iese ceva și sufăr pentru fiecare copil în parte. Încerc să fiu „pansament” pentru cei din jurul meu și asta epuizează uneori.
Pe lângă activitatea didactică, mai sunteți implicată și în multe activități de voluntariat. Ne puteți povesti câte ceva despre acestea?
Mi-a plăcut întotdeauna să ajut. Așa cum pot și cât pot. Sunt profesor voluntar de vreo trei ani în cadrul proiectului național Adoptă intelectual un copil și susțin ore remediale sau de pregătire pentru elevi din toată țara. Un alt proiect de suflet a fost Școala Remedială de Vară (Școala A.E.R), un proiect național de educație remedială, destinat gratuit copiilor din toate zonele țării.
Organizez în școala mea tot felul de activități extrașcolare pentru că mi se pare important să încurajăm creativitatea și să promovăm un mediu în care copiii să vină la școală cu plăcere. Ziua Stării de Bine, Parada Costumelor lui Caragiale, Șah-MATei, sau Femei celebre s unt doar câteva din proiectele pe care le-am coordonat și care au aduc acel „altceva” în școala noastră.
Ce vă place să faceţi în timpul liber?
Îmi place să citesc, să grădinăresc, să mă relaxez cu o cafea, admirând o floare, o buburuză sau tot ce este frumos în jurul meu.
Care este deviza după care vă ghidați în viață?
Nu te lăsa călăuzit de convingeri limitative! Scoate acel „dacă” din viața ta!
Si caută în tine puterea de a fi mai bun decât ieri.
