Camelia Bîrsan

Copilăria pentru mulți dintre noi este una din cele mai frumoase perioade ale vieții. Care sunt cele mai frumoase amintiri ale copilăriei?

„De unde sunt eu? Sunt din copilăria mea. Sunt din copilăria mea ca dintr-o ţară.” (Antoine de Saint-Exupery)

Pot să spun că am avut o copilărie extraordinară, am crescut la țară într-o familie în care suportul afectiv a fost prezent în fiecare etapă de dezvoltare, într-o familie cu principii și valori morale solide, copilăria mea s-a desfășurat în anii comunismului, atunci când lipsa unor facilități îți punea creativitatea și imaginația la mare încercare, în vremuri în care locul de joacă era ulița satului și curtea școlii cu toată ceata de copii, mulți la număr în orice familie în vremea aceea.

Îmi amintesc cum, la începutul verii, așteptam să se coacă cireșele, cunoșteam aproape toți cireșii din sat și ordinea în care se coceau, ne făceam planuri când și cum să mergem la furat fără să fim prinși; îmi amintesc repetițiile pentru mersul cu colinda de Crăciun, repetiții care durau și 2 săptămâni, că vorba ceea nu poți merge în casa omului oricum; cele mai dragi amintiri îmi sunt cele din adolescență când în vacanțele de vară ne adunam aproape toți copiii seara în curtea școlii și stăteam de vorbă, cântam și ne amuzam din te miri ce, în vremea aceea veneau mulți copii în vacanță la bunici și curtea școlii era mereu plină…și deschisă.

Care este rolul consilierului școlar în școală?

Se poate spune despre consilierul școlar că este inima școlii deoarece interacționează cu toate categoriile de beneficiari, cunoaște în ansamblu problemele specifice mediului școlar și familial, caracteristicile dezvoltării socio-emoționale a elevilor, are relații de colaborare cu conducerea școlii și cu întreg corpul profesoral.

Consilierul şcolar planifică şi desfăşoară activităţi de consiliere educaţională individuală sau de grup care au drept obiectiv adaptarea elevului la probleme specifice mediului şcolar; implementează programele de prevenție și intervenție pe diferite aspecte specifice categoriei de elevi, școlii sau nevoilor beneficiarilor; realizează activități de consiliere în carieră care să ajute elevul să își exploreze abilitățile, interesele, valorile personale, punctele tari ale personalității care să-l ajute să identifice din oferta educațională și profesională trasee adecvate spre o carieră potrivită cu propriile posibilități și interese și cu nevoile pieței muncii; promovează şi implementează programe de educaţie pentru sănătate care vizează formarea şi dezvoltarea la elevi a abilităţilor de management al stilului de viaţă.

Vă mai amintiți anii de debut? Cum au fost aceștia? A coincis realitatea peste care ați dat la început cu imaginea pe care o aveați proiectată în minte?

Debutul meu profesional a avut loc cu mai bine de 20 de ani în urmă într-o școală specială cu elevi cu deficiență mentală. Țin minte că în prima zi am fost înspăimântată, îmi era teamă de copii, de directori, de faptul că nu voi putea gestiona clasa primită. Am rămas cu multe amintiri plăcute din acei ani, amintiri legate de colegii și elevii mei de atunci, pentru care, noi cei de acolo, de multe ori reprezentam singura legătură de atașament. Imaginea din mintea mea nu a coincis deloc cu realitatea, în acea perioadă au fost ani foarte grei în sistemul de protecție a copilului, iar copiii acelei școli erau marea majoritate instituționalizați. Nu a fost ușor, dar acum privind în urmă cred cu tărie că acea etapă m-a pregătit suficient de mult în cariera didactică încât pot să consider că acolo am trecut printr-un master didactic, corp de experți, mentorat sau supraspecializare, după această etapă totul a devenit foarte ușor. Am plecat după 10 ani deoarece simțeam că mă plafonez și îmi doream foarte mult o schimbare.

Care sunt cele mai mari nevoi ale elevilor? Ce aşteaptă ei de la profesorii lor?

Se spune că visul începe cu un profesor care crede în tine, eu cred că elevii așteaptă de la profesorii lor să îi descopere, să creadă în ei și în potențialul lor, să descopere posibilitățile de care, poate, până la un moment dat nu sunt conștienți, elevii își doresc profesori care să emane entuziasm și bucurie în ceea ce fac, elevii așteaptă ca profesorul să facă ca totul să pară simplu chiar dacă ceea ce predă, explică sau demonstrează este complex, elevii așteaptă să fie înțeleși, ascultați, apreciați și respectați pentru ceea ce sunt și pentru ceea ce pot deveni, elevii așteaptă să fie tratați echitabil, să fie evaluați transparent, elevii își doresc profesori carismatici, cu simțul umorului și dedicați profesiei, care știu să pună limite rezonabile și să trateze și cu umor unele situații de la clasă, elevii își doresc profesori creativi și inovativi, profesori cu mentalitate deschisă, profesori care să-i vadă ca persoane valoroase și nu ca obstacole în actul predării, elevii își doresc să fie vizibili, importanți și în centrul atenției.

Ne puteți povesti un moment, sau mai multe, din viața profesională și/ sau personală în care v-ați simțit într-adevăr împlinită?

Cea mai mare împlinire și bucurie în plan personal este familia mea și copilul meu Tudor, care a adus multe schimbări valoroase în viața noastră.

În activitatea de consiliere am trăit de asemenea nenumărate satisfacții și sentimente de recunoștință, chiar dacă în acest domeniu este mai greu de măsurat impactul pe care îl au acțiunile/ ședințele/ programul de consiliere, deoarece intervin mulți factori pe care nu-i poți controla și care pot afecta procesul de consiliere, nu este ca și în activitatea de predare-învățare când îți setezi obiective clare și măsori apoi să vezi cât ai acoperit și cât mai ai de remediat. Îmi vin în minte mesaje primite de la părinți ai elevilor cu care lucrez sau de la elevii pe care i-am avut la consiliere sau cărora le-am fost dirigintă, unele dintre mesaje mă emoționează de fiecare dată când le recitesc și dau sens acțiunilor mele.

Intrarea în proiectul CRED ca expert în realizarea resurselor educaționale deschise (RED) a fost o mare provocare, pot afirma că a fost cea mai mare provocare în plan profesional de până acum pe care am reușit să o depășesc cu ajutorul echipei de lucru și susținerii familiei mele. În acest proiect am învățat de la cei mai buni profesioniști, mi-am dezvoltat abilitățile digitale, mi-am cultivat creativitatea și imginația, am fost uneori în agonie, alteori în extaz, am învățat să accept un feedback nu tocmai pe gustul meu, dar necesar și constructiv și am căpătat mai multă încredere în abilitățile și potențialul meu.

Într-o lume în care informaţia este la un click distanţă, care (mai) este rolul şcolii?

Rolul școlii este și va râmâne important și cu toate că informația în ultimii ani este accesibilă și la un click distanță, elevul trebuie să știe ce să facă și cum să utilizeze acestă informație, aici rolul școlii și al profesorului este esențial, profesorul ghidează elevul să gândească critic, să analizeze și să reflecteze asupra conținuturilor, să separe informațiile relevante și să le valorifice eficient. Menirea școlii nu este doar să ofere cunoaștere și acces la informații ci și să crească oameni responsabili și activi în societate. Dincolo de predarea unui anumit conținut, cadrul didactic este un purtător de valori, un model și pentru aspecte care țin sau nu de materia predată. Pe de altă parte, relațiile sociale care se stabilesc într-o comunitate școlară nu pot fi reproduse în alt spațiu sau context.

Pe lângă activitatea de consiliere, sunteți implicată și în multe activități de voluntariat. Ne puteți povesti câte ceva despre acestea? Ce vă determină să le dăruiți altora din timpul dumneavoastră liber?

Am simțit mereu nevoia de a fi de folos, de a mă pune în slujba altora, să schimb lucrurile în jurul meu pe măsura posibilităților, deoarece cred cu tărie că activitățile de voluntariat pot cu adevărat să creeze sentimentul de comunitate și să promoveze schimbări pozitive pe termen lung atât în plan personal cât și în societate. Nu activez ca voluntar în ONG-uri, asociații/ fundații, dar am inițiative și organizez acțiuni caritabile, umanitare sau de mediu în cele două școli în care îmi desfășor activitatea, mi se pare o formă accesibilă, la îndemâna oricui și foarte frumoasă de a dărui necondiționat și de a face lumea în care trăim puțin mai bună pentru noi și pentru alții aflați în nevoi.

Prin acțiunile mele încerc să influențez elevii să acționeze și să gândească proactiv, să se implice în problemele comunității, iar marea satisfacție este aceea când după terminarea liceului aflu despre unii dintre foștii mei elevi că fac voluntariat sau au inițiative comunitare, nu știu în ce procent este și influența mea, dar cu siguranță ceva s-a schimbat în felul lor de a privi lucrurile și datorită activităților în care au fost implicați în școală.

Mulți ani la rând am organizat în școală campania ShoeBox, în ultimii ani am organizat Tombola caritabilă de Crăciun, fondurile obținute au fost oferite unor elevi din școala noastră pentru achiziționarea unor articole de îmbracăminte/ încălțăminte pentru sezonul rece; am realizat campanii umanitare la început de an școlar pentru echiparea unor ghiozdane cu rechizite sau strângere de fonduri în cadrul unor evenimente școlare; în acest an școlar am realizat un târg de cărți și jucării, fondurile obținute au fost folosite pentru cumpărarea unor articole sportive pentru elevi; am participat cu elevii la acțiuni pentru mediu, de plantare de copaci sau ecologizarea unor zone din oraș.

Cea mai mare dorință a mea este ca la un moment dat să am o asociație, să selectez elevi voluntari cu care să organizăm activități educaționale/ remediale și de dezvoltare a competențelor socio-emoționale pentru copii din familii vulnerabile.

Dacă nu aţi fi fost profesor, aţi fi fost…

Dacă nu aș fi fost profesor consilier școlar, aș fi fost profesor de geografie, nu văd o altă carieră care să mi se potrivească mai bine decât cea de profesor, chiar și după atâția ani de explorare personală și autocunoaștere.

Ce vă place să faceţi în timpul liber?

În timpul liber îmi place să petrec timp cu familia, să citesc, să scriu povești pentru copii, să ies cu bicicleta, să merg la schi iarna, să fac drumeții pe munte, să învăț ceva nou, în vacanțe îmi place să călătoresc și uneori să pierd timp nefăcând nimic.

Care este deviza după care vă ghidați în viață?

Chiar dacă tinde să devină un clișeu, îmi place să cred că și eu pot fi schimbarea pe care vreau să o văd în lume, așa că voi continua, chiar dacă cu pași mici, să fac lumea mai frumoasă și mai bună în jurul meu.

Emoția de recunoștință are un impact pozitiv asupra stării de sănătate fizică și emoțională de aceea mi-am format un obicei de a-mi exprima recunoștința de câte ori am ocazia pe parcursul unei zile. Sunt recunoscătoare pentru tot ce am putut dărui și pentru tot ce am primit, sunt recunoscătoare pentru oamenii din jurul meu fie ei parte din familia mea, prieteni, colegi sau elevi, sunt recunoscătoare pentru locurile pe care am reușit să le vizitez și pentru experiențele de viață care m-au îmbogățit.