„Nu zidurile fac o şcoală, ci spiritul ce domneşte într-însa.” Regele Ferdinand I
„Şcoala Iubirii, practica contează mai mult decât teoria.” George Budoi
Stăm de vorbă cu Rodica-Ioana Bândilă de la Centrul de Limbi Străine „EUREKA” din Reghin, jud. Mureş.
Înainte de a fi profesor, fiecare dintre noi este în primul rând un om cu suflet frumos. Povestiți despre dumneavoastră.
Mă pot descrie drept o persoană deschisă, mereu dornică să ajut, dar și să creez oportunități .Bineînțeles că împreună cu soţul meu și fiica noastră Ana-Maria, care mă sprijină necondiționat. Împreună, formăm o familie care este interesată de a da exemple de bune practici în comunitate.
Care este deviza după care vă ghidați în viață?
Cu siguranță citatul lui Henry David Thoreau: „Trebuie să trăiești în prezent, să te lansezi pe fiecare val, să-ți găsești eternitatea în fiecare moment: „Ignoranții” stau pe insula lor de oportunități și privesc către un alt pământ. Nu există alt pământ; nu există altă viață decât aceasta.”
Cum de ați ajuns să îmbrățișați această profesie?
E o întreagă poveste. Mama vroia să fiu educatoare ! Pentru că era tot dascăl. Eu nu J)! Nu pentru că nu mi-ar fi plăcut această meserie, ci pentru că mi-a rămas și acum în minte imaginea ei înconjurată de mormanele de caiete de teză !!!
Mai apoi, am făcut switch-ul de la a urma Turismul la ASE sau Geografie- Engleză.Pentru că iubeam ideea de turism, dar nu eram foarte prietenă cu matematica !:)) Așa am ales a doua variantă. Însă iarăși am fost pusă pe un drum cu sens unic . Revoluția din 1989 a limitat alegerile de după. Astfel, am devenit profesoară de engleză pentru că am văzut oportunitățile pe care această limbă le va deschide în viitor.
Care a fost cea mai mare provocare din cariera dumneavoastră și cum i-ați făcut față?
A fost un șir de provocări A doua cotitură din viața mea profesională. După 8 ani de învățământ la stat, din care 3 în concediu maternal, am simțit că locul meu e altundeva. Pentru că după întoarcerea la școală, am văzut că ” reforma” învățământului din anii ’90 era doar începutul viitoarelor bâlbe și bâjbâieli din sistemul nostru de învățământ? Întotdeauna am urât birocrația, muntele de hârtii care lua timp în detrimentul pregătirii lecțiilor! Și faptul că profesorii trăiau în acest cerc vicios.
Fiind o rebelă, a fost ceva normal pentru mine să caut o nișă în care puteam elimina toate aceste inconveniențe. În anii ’90 , au apărut primele grădinițe private în limba engleză în România.Așa că, am deschis o grădiniță privată în limba engleză cu sprijinul unei Asociații de Femei locale.O muncă grea, dar plăcută și nobilă. Pentru că ne-am bucurat de realizările profesionale ale copiilor datorate cunoașterii limbii engleze de la vârste fragede.
După 6 ani am decis să merg pe propriul drum. Am ales să continui în privat, înființând propria școală de limbi străine, pentru că știam ce înseamnă să fii liber, să poți lucra cu mintea deschisă, într-un mediu în care creativitatea, inițiativele erau lăsate să se manifeste. Fără mormane de hârtii!
Care sunt cele mai mari nevoi ale elevilor? Ce aşteaptă ei de la profesorii lor?
Recent, am început să mă promovez pe social media. O activitate provocatoare, însă reciproc benefică. Înveți cum să empatizezi cu elevii, să afli cele mai bune metode de a le stârni interesul. Și credeți-mă, apreciază foarte mult ajutorul dat, prin materialele gratuite, video-uri și webinarii gratuite. Că apreciază să te apleci asupra nevoilor lor, aplicând metode de predare simple, clare, logice care fac legătura cu experiențe din viața lor. Că tânjesc să fie ascultați, să audă încurajări. Plus ocazii de a-și exprima îngrijorările, a le discuta și a găsi căi de soluționare. Prin ele, le dezvoltăm gândirea critică, rezolvarea de probleme în echipă,empatia, soft skilluri fără de care nu mai putem trăi într-o societate modernă.
Acest lucru mi l-am întărit și când am avut marea șansă de a participa la cursul de MDE inițiat de SuperTeach la Tg.Mureș, unde am învățat să vedem măreția din fiecare elev!
Ne puteți povesti un moment, sau mai multe, din viața profesională sau personală în care v-ați simțit într-adevăr împlinită?
Primul a fost acela în care foști elevi au fost recunoscători pentru oportunitatea de a învăța engleza. Unul dintre ei mi-a scris într-un comentariu că am „.schimbat vieți.‘ Ce împlinire mai mare poate să aibă un om în viață decât acela că și-a împlinit destinul, și prin asta, a celorlalți?
Al doilea a fost când când am devenit examinator internațional de limba engleză pe 3 sisteme : Cambridge, ECL și English for Business. Al 3-lea ,pe social media, când am văzut elevi necunoscuți cerându-mi părerea sauun sfat. Că am meditat pro bono!
Ce vă determină să dăruiți altora din timpul dumneavoastră liber?
Cred că m-am născut cu gena asta în mine. Că am trăit în acele vremuri în care oameni se ajutau între ei, necondiționat. Că sunt fericită că ajutorul contează.
Sunteți implicată în activități de voluntariat? Dacă da, ne puteți povesti câte ceva despre acestea? Ce vă determină să le dăruiți altora din timpul dumneavoastră liber?
Momentan nu direct, pentru că sunt implicată în două proiecte profesionale.Însă prin asociația Asociația Inovație în Educație “ EUREKA am inițiat mai multe campanii în care am încercat sa implic tinerii,profesorii și comunitatea în activități de educație nonformală, de redescoperire a tradițiilor sau de petrecere utilă a timpului liber. (vezi aici https://www.facebook.com/innovateeducation/events ). Indirect, contribui la educarea elevilor, participarea și promovarea ideii de mindfulness sau wellbeing, ajut cu diverse donații, inclusiv un caz For Life.
Într-o lume în care informația este la un click distanță, care (mai) este rolul școlii?
Să se adapteze permanent nevoilor de pe piața muncii. Să țină pasul cu realitatea. Să anticipeze tendințe. Să ne găsească pregătiți. Pentru că o certitudine poate deveni curând un lucru depășit.
Ce ați schimba, dacă ați putea, în sistemul de învățământ românesc?
În primul rând programa școlară prea încărcată ca volum și materii, diminuarea volumului mare de hîrtii pe care trebuie să le completeze profesorul. Ideea ariilor curriculare cu trunchi comun e bună, dar trebuie updatată. Accent predominant pe PRACTICĂ, explorare, mai puțin pe TEORIE privită ca o bază de pornire.
Apoi, alegerea unor discipline obligatorii, care nu trebuie să lipsească din educația elevilor. Dar aceștia ar trebui să își poată alege un număr de discipline opționale, pe baza intereselor și abilităților elevilor, bineînțeles în sensul abordării pluridisciplinare: discipline științifice, socio-umaniste, artistice în care să se integreze noțiunile și aplicațiile din tehnologie.
