de Beatrice Anisoiu
Repere biografice: a trăit 62 de ani, între 384-322 î.e.n., și s-a născut în orașul Stagira din peninsula Chalcis, Grecia.
A fost filosof și om de știință al Greciei antice, fiind una dintre cele mai mari figuri intelectuale ale istoriei occidentale. El a fost autorul unui sistem filozofic și științific care a devenit cadrul și vehiculul atât pentru scolastica creștină, cât și pentru filosofia islamică medievală.
Formarea intelectuală a lui Aristotel a fost vastă, acoperind majoritatea științelor și multe dintre arte, însă, el se dovedește în mod special preocupat de discipline precum: biologie, botanică, chimie, etică, istorie, logică, metafizică, retorică, filosofia minții, filosofia științei, fizică, poetică, psihologie. Deși a fost pionier în studiul zoologiei, atât observaționale, cât și teoretice, Aristotel rămâne remarcabil în domeniul filosofiei.
Ce nu știați despre Aristotel…
Fiul unui medic vestit la curtea regelui macedonean Amintas al II-lea, Aristotel primește din partea tatălui său o educație aleasă, tatăl său preocupat el însuși de cercetări științifice, va imprima fiului său o pasiune pentru studiul naturii și năzuința spre o instrucție aleasă și multilaterală, tocmai de aceea, acesta își va trimite fiul să studieze în erudita Atena, centru al culturii eline.
Prima parte a vieții sale, Aristotel a petrecut-o la Pella, în mediul curții macedonene, unde a legat o trainică prietenie cu regele Fillip al II-lea, tatăl lui Alexandru cel Mare. La vârsta de 17 ani este atras de forța irezistibilă a orașului Atena unde se va stabili pentru următorii 20 de ani. Adolescentul Aristotel se va alătura Academiei lui Platon, fiind mai întâi elev și apoi coleg cu marele filosof Platon.
Anii de studii la Atena au fost hotărâtori pentru formarea filosofică și științifică a lui Aristotel. Aici el a avut prilejul să facă cunoștință cu tot tezarul gândirii grecești acumulat timp de peste două secole, să studieze lucrările unor înaintași de seamă ca Thales, Pitagora, Heraclit, Socrate, Democrit și înainte de toate pe cele ale maestrului său.
Plimbările instructive din grădina lui Akademos (de aici provine denumirea de Academie, data școlii lui Platon) în anturajul maestrului său și-au lăsat amprentă adâncă asupra gândirii stagiritului, însă influența maestrului nu a copleșit personalitatea tânărului discipol care ținea să afle multe, câutând neobosit un drum propriu.
Acest mod unic al lui Aristotel de a percepe individual învățăturile acumulate sau însușite, îl vor face să-și susțină pertinent și vehement punctele de vedere legate chiar de afirmațiile maestrului său; critica uneori ascuțită a lui Aristotel la adresa afirmațiilor făcute de Platon asupra unor aspecte științifice și/sau filosofice, l-au provocat pe cugetătorul nostru să spună: „Îmi este scump Platon, dar mai scump îmi este adevărul!”
În cei 20 de ani petrecuți în preajma lui Platon, Aristotel își cucerise faima celui mai perseverant și talentat dintre elevi, el făcându-se cunoscut prin lucrări proprii, ce se remarcau prin originalitate și spirit inovator în dezbaterea problemelor filosofice și științifice.
La moartea lui Platon, Aristotel, aproape de vârsta de 40 de ani, deși toți vedeau în el succesorul lui Platon la conducerea Academiei, pleacă neașteptat și se stabilește la curtea tiranului Hermias din Atarneea, Asia Mică, unde se va dedica nestingherit preocupărilor sale științifice, creându-și totodată un mic cerc de filosofi și alți gânditori cărora le expunea ideile sale. După moartea protectorului său, Aristotel se vede nevoit să părăseasc cetatea și va accepta să revină în orașul Pella, fiind invitat de tatăl lui Alexandru cel Mare să se ocupe de educația tânărului Alexandru, viitorul rege glorios al macedonenilor. Aristotel va petrece lângă Alexandru șapte ani, iar între cei doi, renumitul filosof și viitorul cuceritor, se va închega o prietenie caldă, care nu se va destrăma nici în momentele în care vor exista disensiuni între cei doi prieteni. Pentru o parte din studiile lui Aristotel, Alexandru cel Mare va avea un rol extraordinar, fiindcă în timpul campaniilor militare făcute de cuceritor, acesta avea totdeauna grijă să revină la maestrul său cu material privind flora, fauna, obiceiurile locale din țările prin care a călătorit.
La vârsta de 40 de ani, Aristotel va reveni la Atena și la o vârsta la care atinge culmea maturității, se dedică instruirii tineretului, în acest scop și-a creat o școală proprie, Lykeion-ul, devenită în scurt timp un centru științific și filosofic renumit. Aceasta este perioada cea mai fecundă a marelui filosof, acum își scrie remarcabilele lucrări, între care amintim: lucrările de etică – Etica Nicomahică, Etica Eudemică respectiv Magna Moralia, lucrări de logică sau Organonul, lucrări de filosofie teoretică – Metafizica, Fizica, Despre suflet, lucrări de ştiinţe naturale – Istoria animalelor, Despre părţile animalelor, Despre cer, Mecanica, Meteorii, lucrări de filosofie moral-politică: Politica, Etica Nicomahică, Etica Eudemică etc.
Atenienii deși mari admiratori ai erudiției lui Aristotel, l-au primit, însă, cu răceală, considerându-l partizan al cuceritorilor macedoneni, care au transformat Atena și alte orașe în provincii macedonene.
Moartea lui Alexandru Macedon, în anul 323 î.e.n, îl va afecta pe filosof care va fi nevoit să părăsească pentru totdeauna Atena, ascunzându-se în Chalcis, unde avea o proprietate moștenită de la mama sa. Aici, va muri, la un an după moartea prietenului său Alexandru cel Mare, la vârsta de 62 de ani.
Resurse și link-uri utilizate:
• „Figuri ilustre ale Antichității”, Editura Tineretului, București, 1967;
• Mircea Florian, „Cosmologia elenă” în Revista de filozofie, nr.1,2,3/1929;
• Windelband, W., „Istoria filozofiei grecești”, Editura Moldova, Iași, 1995;
• https://www.linternauhttps://http://www.ceccarbusinessmagazine.ro/…/1775108…/;