de doamna profesoară Georgeta Popescu
M-am așezat în fața Annei ca și când aș avea șansa să privesc viața și școala din trei perspective: una comună, aceea a prezentului care caută soluții cu disperare, aflat într-o criză profundă, și din celelalte două direcții care ne diferențiază vrând, nevrând, definind două generații. Eu în anii ’90, intram în sistemul românesc de învățământ cu entuziasm, cu dorința de a schimba, de a (ne) elibera, de a reuși să îi învăț pe ceilalți nu doar să știe, ci “să știe să fie”.
Eu, împreună cu doamna mea dirigintă, Georgeta Popescu.
Anna este astăzi elevă în clasa a XI-a la Colegiul Național “Spiru Haret ” din Târgu Jiu, la specializarea învățători-educatoare. Este olimpică (cu 2 participări la etapa națională a Olimpiadei de Limba și Literatura română și a Olimpiadei Interdisciplinare de “Cultură și spiritualitate românească”, unde a obținut premiul al III-lea). A învins inerția și restricțiile dureroase ale pandemiei, participând la Concursul Național de Creație Literară și de Traduceri “Octavian Goga sau ecoul cântecului pătimirii noastre în mileniul III”, Concursul Județean de Creație „Cititul dăunează grav inculturii”, Concursul Național “Alecsandriana – creativitate și literatură”, Concursul Național „Nichita Stănescu – Dreptul la timp” și Concursul Interjudețean “Darul ce ni s-a făcut prin Eminescu”.
Anna face parte din trupa de teatru a colegiului, coordonată de domnul I. Alexandrescu, actor la Teatrul Dramatic “Elvira Godeanu”, unde a obținut Premiul I la Concursul Județean de interpretare a operei eminesciene “Eu rămân ce-am fost: romantic”, Premiul al II-lea la Festivalul de Teatru “Picături de suflet”, Premiul Special al Festivalului de teatru “Sabin Popescu” (Novaci) și Premiul Special al juriului în cadrul Festivalului de Teatru pentru Liceeni “Primavera” (Sinaia).
În anul școlar trecut a făcut parte din echipa Readers Above The West, câștigătoare a unui premiu special pentru booktrailerul realizat după volumul “Hamnet”, de Maggie O’Farrell, și înscris la BOOVIE 2022, Festivalul Național de Book-trailere, ediția a VII-a.
Dar, dincolo de toate aceste realizări și de confirmări ale talentului și ale seriozității cu care se pregătește, Anna este o adolescentă “atemporală”, adică visătoare, sensibilă, intransigentă cu derapajele și cu anacronismul societății. Anna are visuri care ignoră materialitatea și pragmatismul, Anna crede în oameni pentru că vede în ei lumina, Anna nu înghite minciuni și nu închide ochii când vede răul. Anna știe să râdă ca în copilărie și poate să mă ducă oricând spre o dimensiune a inocenței și a puterii de a fi mereu mai bună pentru ceilalți, nu pentru mine. Astăzi, am formulat doar câteva provocări, pentru că pentru restul ne rămâne fiecare zi pe care o împărțim.
Ce nu trebuie să piardă un adult?
Neîndoielnic, omul trebuie să încerce permanent să trăiască sub semnul unei mirări, a unui joc necontenit de-a “copilul”. Este minunat să privești oameni cu ochii sclipind, cu zâmbete largi, de parcă în acel moment ar fi descoperit un secret al existenței! Totodată, această încărcare spirituală să provină dintr-o nevoie de a fi mai bun pentru tine și pentru ceilalți, dintr-o motivație că poți fi folositor societății. Și, nu în ultimul rând, un adult nu ar trebui să-și piardă sinele în timp ce aleargă să devină cineva, ci să evolueze spre a-și atinge potențialul său maxim.
Care ar fi trei gânduri care te vor însoți la catedră?
Foarte frumoasă întrebarea! Principalul gând ar fi legat de puterea mea de a ajuta elevii să se cunoască, să se transforme chiar prin cunoaștere și să devină varianta lor de care sunt mândri. Apoi, m-aș bucura mult să știu că dăruiesc ceea ce mie mi-a fost dăruit cu iubire, cu străduință și cu încredere în bine și în frumos. Al treilea gând ar fi să le inspir copiilor dragostea mea pentru literatură, pentru teatru, pentru viață, să le dezvălui că suntem roluri și destine cu sens, că forța proprie ne face să fim ceea ce trăim!
De ce un tânăr ar fi bine să aleagă un traseu profesional bazat pe pasiunile sale?
Zâmbesc la această întrebare, pentru că și eu mi-am pus-o de multe ori în ultimul timp! Poate pentru că, îndreptându-te către visul tău și întâlnindu-te cu dificultăți, n-o să poți renunța, chiar dacă îți vei dori! Te vei simți copleșit, dar vei avea o credință permanentă! În tine, în visul tău, în ceea ce poți FI… Timpul poate că ar deveni mai ușor! (de tolerat… de trăit… de iubit!).
Va reuși școala românească să ofere copilului de astăzi ceea ce îi lipsește?
Se spune că toți fugim după ceea ce ne lipsește… Unii copii doresc atenție, unii vor recunoaștere, alții afecțiune și multe altele! Este dificil să răspund la această întrebare, căci nevoile atât de diferite cred că pot fi rezolvate doar prin profesori cu har, dispuși să primească pe elev către el, și prin comunicare sinceră, onestă. Ar trebui să învățăm că nu suntem singuri, că putem cere ajutorul și că apropierea, mângâierea este importantă atât pentru colectiv, cât și pentru individ.