„Faptul că te afli zilnic alături de elevi pentru a le dărui de la tine și din tine mă menține în echilibru.”
Despre oamenii cărora munca în scopul formării copiilor le aduce împlinire, un interviu cu doamna Andreea Titire, profesoară de limba engleză la Liceul Teoretic „Mihai Eminescu” din Bârlad.
de Clara Bujoreanu
- Care au fost motivele ce v-au ghidat paşii spre această carieră?
Am ales să îmbrățișez cariera în învățământ ca urmare a admirației avute pentru profesorii mei din școală. De la atitudinea lor, până la dedicarea pentru a ne împărtăși din experiența și cunoștințele lor, toate acestea și-au pus amprenta asupra dorinței mele de a le călca pe urme.
- Care sunt principalele dificultăţi de care vă loviţi la catedră?
Ținând cont de contextul actual, găsesc dificil modul în care să fac față orelor atât în cadru fizic, cât și în mediul online. Sincronizarea celor două nivele duce la epuizarea resurselor de orice fel, de la materialele didactice folosite până la energia mea.
- Care sunt plusurile şi minusurile meseriei dumneavoastră?
Pot afirma că meseria în sine este un mare plus pentru mine. O găsesc la fel de frumoasă și motivantă ca acum 15 ani, când am ales Facultatea de Litere cu scopul de a fi profesor de limba engleză. Faptul că te afli zilnic alături de elevi pentru a le dărui de la tine și din tine mă menține în echilibru.
Ca minus mă gândesc la expunerea permanentă pe care o avem în fața elevilor. Legile din România nu ne susțin foarte mult și putem deveni vulnerabili în numeroase rânduri.
- Ne puteţi împărtăşi un moment din carieră în care aţi simţit că nu aţi greşit în alegerea meseriei?
O astfel de întrebare mă duce cu gândul la momentul în care am pășit în cancelaria Liceului Teoretic “Mihai Eminescu” în calitate de profesor, colegă, de data aceasta, cu foștii mei dascăli. Faptul că am primit mereu sprijinul și încrederea lor mi-au dovedit că am făcut o alegere foarte bună, de care sunt mândră. De asemenea, feedback-ul permanent pe care îl primesc de la elevi îmi confirmă faptul că locul meu este în fața lor, pentru a-i învăța și îndruma.
- Ce îi trebuie unei persoane pentru a fi un dascăl bun? Cum poate un profesor să-şi atragă elevii de partea sa?
Din punctul meu de vedere, elevii te respectă așa cum se simt respectați de către noi, la rândul lor. Atît timp cât mergem în clasă pentru a le oferi atât informații cât și un exemplu de conduită, înseamnă că suntem pe calea bună. Pe parcursul timpului am întâlnit elevi care au avut nevoie de mine nu doar pentru a le împărtăși din cunoștințele mele de limba engleză, ci și pentru a-i sfătui în legătură cu facultatea sau cariera pe care își doresc să o aleagă. Alții au venit cu probleme întâmpinate în familie sau în cercul de prieteni. În momente ca acestea simți, pur și simplu, că ai reușit să le câștigi atât încrederea, cât și respectul și ești convins că ai făcut ceea ce trebuie pentru ei.
- Aţi avut nereuşite în anii de profesorat? Dacă da, cum le-aţi depăşit?
Desigur. Consider nereușită nu doar momentele în care un anumit elev nu a reușit să obțină un loc bun la un concurs, ci și acele momente de stagnare, cînd nu ai mai investit nimic în tine și în meseria ta. Am experimentat aceste situații din motive personale, externe școlii, dar încerc, cu pași mici, să revin pe drumul corect. Chiar și faptul că răspund acum la aceste întrebări înseamnă mult pentru mine. 😀
7. Într-o lume în care informaţia este la un click distanţă, care (mai) este rolul şcolii?
Școala trebuie să îndrume elevii ca aceștia să știe ce informație trebuie să caute. Nu tot ceea ce oferă internetul este util sau corect. Mai mult de atît, fără a fi ghidați de un cadru didactic, elevilor le-ar fi foarte greu, dacă nu imposibil, să ierarhizeze și prioritizeze informația. Indiferent de cît de mult s-ar tehnologiza învățămîntul, existența fizică a profesorului în viața elevilor nu va putea fi înlocuită de nicio inteligență artificială. Elevii au nevoie de calitatea noastră umană înainte de toate.
- Ce ați schimba la sistemul de învățământ din România, dacă ați putea?
Oricîte dezaprobări aș primi, tot aș renunța la catalog și la tipul actual de evaluare. Consider că elevii ar trebui să învețe ca urmare a conștientizării nevoii de informație și aprofundare.
- Ce vă inspiră în carieră?
Felul în care elevii reacționează la abordarea mea asupra orelor de curs. Iubesc ceea ce fac și sper că asta se reflectă în cît mai multe din orele mele. Există și momente în care orele mele sunt monotone sau mai puțin interactive, desigur. Dar încerc, în majoritatea cazurilor, să le dovedesc elevilor mei că sunt acolo pentru ei, gata de a răspunde nevoilor pe care le au.
- Ce vă place să faceţi în timpul liber?
Îmi place mult să mă plimb, să călătoresc, să citesc, să scriu, să ascult muzică și să beau cafea, și, desigur, să petrec timp cu fiul meu.
- Ce nu vă place să faceți deloc?
Să corectez teste și să fiu nevoită să comunic cu persoane cu care nu sunt pe aceeași lungime de undă.
- Principala dumneavoastră trăsătură de caracter este…
Blândețea și faptul că sunt dispusă să cedez din timpul, răbdarea, bunul meu dacă știu că este de mai mult folos în altă parte.
13. Principalul dumneavoastră defect este…
Faptul că amân foarte mult executarea sarcinilor și ajung de foarte multe ori să nu respect deadline-urile.
- Trei lucruri mai puțin cunoscute despre dumneavoastră ar fi…
Compasiunea pe care o am pentru cei din jur, chiar dacă nu exprim acest lucru în fața celor pe care sper să îi ajut, chiar și de la distanță.
Recunoștința pe care o port celor care mi-au fost alături, chiar dacă nu o transform mereu în cuvinte.
Sensibilitatea și tăria pe care le adopt simultan când trebuie să fac față unor situații mai delicate din viața mea.
15. Aveţi o deviză după care vă ghidaţi în viaţă?
Da : „Continuă să mergi!”