Motto: “Trage aer adânc in piept, ăsta e doar un capitol, nu e întreaga ta poveste.”
Stăm de vorbă cu Marta Ana-Maria, elevă la “Colegiul Național Diaconovici-Tietz” Reșița, președinte INTERACT REȘITA, 2024-2025.
Spune-ne câte ceva despre tine. Cum te-ai descrie?
M-aș descrie ca fiind o persoană neașteptat de imprevizibilă, într-o continuă căutare de lucruri și aventuri care îmi pot aduce noi experiențe.
Ce pasiuni aveți? Ce faceți pentru îndeplinirea lor?
Una dintre pasiunile mele este învățarea limbilor străine deoarece aceasta reprezintă o călătorie captivantă și profundă.
Cel mai mult apreciez momentele în care sunt implicată în activitățile în care pot fi înconjurată de oameni, indiferent de vârsta lor. Pentru îndeplinirea lor pun în practică tot ce știu până acum, mă implic în tot felul de activități extracurriculare.
Voluntariatul a ajuns să devină o parte din mine deoarece pot interacționa cu multe persoane indiferent de vârsta lor.
Care au fost cele mai frumoase momente pe care le-ați trăit?
Pot spune ca unul dintre acele momente este focul de tabără din cadrul proiectului “Mesagerii Unității- povești de suflet” de la Herculane.
Focul este nemaipomenit, unul de nedescris, fiindcă în acel momente ești tu împreună cu sufletul si mintea ta. Excursia in sine este frumoasă, ajungi să te cunoști cu mulți copii și să înveți câte ceva unul de la celălalt.
Încă un moment frumos pe care l-am trăit a fost momentul în care mi-am cunoscut nepoata cea mică Leah, nu am cuvinte pentru a putea descrie acele momente.
Într-o lume în care informația este la un click distanță, care (mai) este rolul școlii?
Deși informațiile sunt ușor accesibile online, școala are rolul de a învăța elevii să evalueze critic aceste informații, să distingă între sursele credibile și cele nesigure.
Profesorii joacă un rol crucial ca mentori, ghidând elevii nu doar în materii academice, ci și în dezvoltarea personală.
Ei oferă sprijin, motivație și direcție, ajutând elevii să își descopere pasiunile și să își atingă potențialul.
Rolul școlii într-o lume în care informația este la un click distanță rămâne vital. Școala nu este doar despre transmiterea cunoștințelor, ci despre formarea unor indivizi compleți, capabili să gândească critic, să interacționeze eficient și să contribuie activ la societate.
Ați avut sau aveți un model în viața reală? Dacă da, ce ați admirat la persoana respectivă?
Da, am avut un model în viața reală. A fost fratele meu de o integritate desăvârșită, cu o capacitate extraordinară de a-și menține calmul și echilibrul în cele mai dificile situații. Am admirat în mod deosebit înțelepciunea sa profundă, empatia cu care aborda fiecare interacțiune și dedicarea sa. Inspirat de aceste trăsături, am învățat să valorizez compasiunea, răbdarea și curajul moral ca piloni esențiali în viață. Mi-a arătat adevărata esență a vieții și m-a ghidat în descoperirea și învățarea unor noi perspective și cunoștințe. Admir profund înțelepciunea și răbdarea sa, care m-au ajutat să mă dezvolt și să îmi construiesc caracterul.
Care ar fi 3 lucruri pe care le-ai învățat și la care nu te-ai fi așteptat?
La 16 ani, am învățat cât de esențial este să rămân puternic și pozitiv în fața dificultăților. Viața m-a învățat că abilitatea de a depăși obstacolele și de a învăța din eșecuri este crucială pentru dezvoltarea personală. Am descoperit că prietenii adevărați sunt cei care te susțin necondiționat și îți sunt alături nu doar în momentele de bucurie, ci și în cele de provocare. Nu m-aș fi așteptat să învăț cât de mult contează autodisciplina în atingerea obiectivelor personale și academice. Am realizat că planificarea, organizarea și consecvența sunt cheia succesului pe termen lung.
Care sunt cele mai mari provocări cu care v-ați confruntat?
Printre cele mai mari provocări cu care m-am confruntat s-au numărat două momente de cotitură care mi-au modelat profund perspectiva asupra vieții.
Primul a fost atunci când, la vârsta de 15 ani, am aflat că am epilepsie. Diagnosticul m-a confruntat cu o realitate neașteptată, cerându-mi să dezvolt o putere interioară și o determinare de neclintit pentru a face față acestei afecțiuni și a trăi o viață plină de sens și scop.
Al doilea moment dificil a fost plecarea bunicii mele în lumea cealaltă. Această pierdere profundă a fost un prilej de reflecție asupra fragilității vieții și a importanței de a prețui fiecare clipă petrecută cu cei dragi. Bunica mea a fost o sursă de iubire necondiționată.
Ce nu vă place să faceți deloc?
Activitățile care nu oferă oportunitatea de a învăța ceva nou sau de a aduce o contribuție semnificativă mă lasă adesea fără energie și entuziasm. Îmi displace profund implicarea în dispute inutile sau în confruntări care nu duc la soluții constructive.
Care sunt lucrurile în care găsiți bucurie?
Explorarea tradițiilor culinare din diverse culturi poate fi o experiență deosebită și plină de satisfacții. Descoperirea de noi culturi și tradiții, vizitarea unor locuri istorice sau explorarea unor orașe pline de viață și istorie poate aduce o bucurie complexă și îmbogățitoare, sunt lucruri in care in găsesc bucuria.
Pentru ce sunteți recunoscătoare astăzi?
Astăzi, sunt profund recunoscătoare pentru splendoarea infinită a cunoașterii și pentru privilegiul de a interacționa cu minți curioase și creative. De asemenea, sunt recunoscătoare pentru momentele de liniște care îmi permit să contempleze frumusețea subtilă a existenței tuturor lucrurilor. În fiecare dialog, găsesc bucurie și sens, iar în fiecare întrebare, o fereastră către noi orizonturi de învățare.
