Alina Lăzăruică

• Înainte de a fi profesor, fiecare dintre noi este în primul rând un om cu suflet frumos. Povestiți despre dumneavoastră.

Îmi place să îi las pe ceilalți să mă caracterizeze. Poate pentru câțiva oameni sunt un om rău, iar pentru alții sunt un om bun.

• Copilăria pentru mulți dintre noi este una din cele mai frumoase perioade ale vieții. Care sunt cele mai frumoase amintiri ale copilăriei?

-timpul petrecut cu persoanele dragi;

-jocurile în aer liber alături de copiii de pe stradă;

Am fost un copil fericit. Am crescut într-un mediu primitor, înconjurată de familie, prieteni și natură.

• Familia joacă un rol important în devenirea noastră. Faptul că sunteți ceea ce sunteți se datorează și familiei dumneavoastră, ce ați putea povesti în acest sens?

Sunt ceea ce sunt datorită familiei mele. Părinții mei m-au susținut foarte mult și m-au învățat prin faptele lor să îi respect pe cei din jurul meu, dar și să îi ajut când am posibilitatea.

O întâmplare deosebită?

Ei bine, tatăl meu, susținătorul meu numărul 1, s-a împrumutat de la bancă pentru a cumpăra o mașină. L-am sunat în toamna anului 2020 și  i-am spus că am primit o șansă: aceea de a preda la Școala Gimnazială Grăniceri, dar nu exista un mijloc de transport până acolo, mai ales că trebuia să predau atât în Grăniceri, cât și în Șiclău în aceeași zi.  Nu puteam să ajung într-o pauză de la o clădire la alta. ☹  Tăticul meu mi-a spus să accept postul, fiindcă el va rezolva problema. Am învățat de la tata că nu trebuie să renunț niciodată. El a crezut în mine mai mult decât oricine. Îi voi rămâne mereu recunoscătoare.

Context:

-sunt domiciliată  în comuna Vălcani, județul Timiș;

-în perioada 2015-2020 mergeam în fiecare săptămână  cu trenul în Arad, iar în oraș mă deplasam cu tramvaiul. Motivul: studiul.

Studii:

1. Facultatea de Știinte Umaniste, Sociale/Specializarea: Limba și literatura română-Limba și literatura engleză. -Universitatea ,,Aurel Vlaicu”-Arad.
2. Master: Limbă și literatură. Tendințe actuale
3. Facultatea de Științe ale Educației, Psihologie și Asistență Socială/Specializarea: Pedagogia învățământului primar și preșcolar.

-în anul școlar 2020-2021 am avut nevoie de o mașină pentru a ajunge la școala din Grăniceri.

• Cum de ați ajuns să îmbrățișați această profesie?

Pas 1: Rolul doamnei învățătoare, Maria Daju

Mi-a plăcut foarte mult cum ne-a pregătit doamna învățătoare din comuna Vălcani, județul Timiș. Port și acum în suflet  orele de Geografie. Avea un dar să ne vorbească despre fiecare lecție. Nu pot explica în cuvinte ceea ce am simțit.

            Pas 2: ROLUL PROF. DE ISTORIE, Bianca Duțu (domiciliată în Timișoara).

De ce a fost această profesoară deosebită?

Ei bine…

*Perioada gimnaziului:  M-a uimit efortul pe care Bianca Duțu l-a făcut pentru noi.

*Se trezea foarte devreme să ajungă la școală. Chiar dacă venea de la 90 de km, mereu ne  preda cu drag, cu multă iubire.

*Ne-a dus la olimpiada de Istorie (a fost prima și singura olimpiadă la care am participat).  Ne-a căutat cazare gratuită și am petrecut două zile în Timișoara. Chiar dacă nu am obținut rezultate foarte bune la olimpiadă, doamna prof. ne-a încurajat și a fost mândră de noi. Nu pot explica nici acum ce am simțit atunci, pur și simplu am știut că vreau să devin cadru didactic.

• Vă mai amintiți anii de debut? Cum au fost aceștia? A coincis realitatea peste care ați dat la început cu imaginea pe care o aveați proiectată în minte?

Desigur că îmi amintesc…anul școlar 2019-2020. 😊 Am debutat la Școala Gimnazială ,,Iosif Moldovan”, Arad. Am fost copleșită de emoții. Colegele mi-au oferit multe sfaturi, a fost un an frumos. Sunt recunoscătoare că le-am întâlnit.

Am fost dezamăgită doar de sistem, fiindcă posturile titularizabile la disciplina Limba și literatura română sunt  puține, uneori inexistente.

-la finalul anului școlar 2019-2020 am avut o durere sufletească, fiindcă  nu știam unde voi preda în anul școlar următor; elevii m-au întrebat dacă voi mai fi profesoara lor…răspunsul meu a fost ,,NU”. Totuși,  sunt bucuroasă, fiindcă nu m-au uitat. Și acum primesc mesaje de la ei.

-anul școlar 2020-2021 a fost unul deosebit. Am predat la Școala Gimnazială Grăniceri, am obținut definitivarea în învățământ și am întâlnit colegi pe care nu îi voi uita niciodată. Uneori, drumul până la școală a fost dificil de parcurs, dar m-am gândit la prof. mea de Istorie și am mers mai departe. Am făcut naveta Arad-Grăniceri.

• Care sunt cele mai mari nevoi ale elevilor? Ce aşteaptă ei de la profesorii lor?

Consider că elevii au nevoie să se simtă apreciați, să fie văzuți. Ei sunt oglinda mea. Îi apreciez și le mulțumesc pentru fiecare lecție pe care mi-o oferă.

• Aţi avut nereuşite în anii de profesorat?

Desigur! Am eșuat de multe ori și voi mai eșua. Nu am reușit să îi învăț pe toți să înțeleagă anumite lecții, să scrie lizibil și corect. Acei elevi sunt o provocare pentru mine.

 Care a fost cea mai mare provocare din cariera dumneavoastră și cum i-ați făcut față?

Programul Mentalitatea Deschisa în Educatie (MDE) a fost o provocare pentru mine. Am cunoscut mulți profesori dedicați, iar aceștia au devenit un exemplu pentru mine.

Visul meu a fost ca elevii mei să aibă acces la cărți actuale. Am primit ajutor de la o prietenă din Cluj și de la  dascălii din comunitatea SuperTeach, astfel  am reușit să le pun la dispoziție o mică bilbiotecă.

• Ne puteți povesti un moment, sau mai multe, din viața profesională și/ sau personală în care v-ați simțit într-adevăr împlinită?

Sunt recunoscătoare pentru zecile de mesaje de la părinți și  de la copii pe care le primesc după fiecare examen național.

Anul acesta am primit un mesaj mai deosebit. Mama lui Rareș, băiatul pe care l-am pregătit în cadrul proiectului ,,Adoptă intelectual un copil” mi-a spus că dorește să ne întâlnim. Chiar dacă locuiește în cealaltă parte a teritoriului românesc, va veni în Vestul țării să ne cunoaștem. Vă mulțumesc că mi-ați oferit șansa să fac parte din acest proiect. Mă bucur că Rareș a reușit să obțină note foarte bune la E.N, mi-a demonstrat încă o dată că se poate învăța și în mediul online.

 Cine sau ce vă inspiră în carieră?

Mă inspiră oamenii care se luptă pentru a îmbunătăți sistemul, dar și ONG-urile prin intermediul cărora mulți copii sunt ajutați.

• Dacă nu aţi fi fost profesor, aţi fi fost….

-educatoare 😊

În timpul studenției, am lucrat la o grădiniță privată, iar apoi la   Centru educațional ,,Learning together”Arad.

– am realizat că vreau să lucrez toată viața mea în învățământ;

Sunt recunoscătoare pentru fiecare lecție învățată în acea perioadă și port în suflet zâmbetul fiecărui copil.

• Ce vă place să faceţi în timpul liber?

-să petrec timpul cu persoanele pe care le iubesc;

-să citesc;

-voluntariat;

• Ce nu vă place să faceți deloc?

-să conduc;

• Trei lucruri mai puțin cunoscute despre dumneavoastră ar fi:

-NU ÎMI PLACE MATEMATICA.

-DORESC SĂ ÎNVĂȚ SĂ CÂNT LA PIAN.

-DRUMEȚIILE MONTANE MĂ FAC FERICITĂ. Sunt încântată că am mers cu elevii mei într-o drumeție montană.

De ce?

Ei bine, copiii mei s-au autodepășit în acea excursie. Au învățat să se odihnească când obosesc și să meargă mai departe chiar dacă drumul este dificil.

Pe lângă activitatea didactică, sunteți implicată și în multe activități de voluntariat. Ne puteți povesti câte ceva despre acestea? Ce vă determină să le dăruiți altora din timpul dumneavoastră liber.

Mă bucur că am șansa să petrec timp valoros cu elevii proveniți dintr-un mediu defavorizat. Ei mă învață să fiu mai ambițioasă, să prețuiesc ceea ce am și să fiu mai recunoscătoare.

Mi-au rămas în minte vorbele unui copil pe care l-am întâlnit în cadrul proiectului ,,Aventura prin lectură”. Acesta mi-a spus că va face și el voluntariat când va fi mare.