Alina Georgiana Vlăsceanu

Motto: „Visul începe cu un profesor care crede în tine, trage de tine și te împinge la un nivel superior, înțepându-te uneori cu un băț ascuțit numit adevăr.”-Dan Rather

Stăm de vorbă cu Vlăsceanu Alina Georgiana, educatoare la Grădinița „Steluța”, București.

Înainte de a fi profesor, fiecare dintre noi este în primul rând un om cu suflet frumos. Povestiți despre dumneavoastră.

În spatele cadrului didactic se ascunde o „fetiță” de doar 19 ani căreia, atunci când dă de greu,  uneori îi vine să o strige pe „mami” ca să o salveze. Sunt doar o fată care visează, o fată căreia îi place să călătoarească, să lege prietenii, să cânte, să danseze și nu în ultimul rând să învețe din fiecare experiență trăită.

Recunosc că e destul de greu să ascund latura mea de cadru didactic în afara grădiniței. Este ca o flacără ce nu poate fi stinsă, de aceea eu chiar cred că doar oamenii cu vocație și cu iubire adevărată față de această profesie pot rezista aspectelor neplăcute ale „sistemului”.

Devine amuzant să ieși la o masă cu prietenii, iar ei să aibă discuții de tineri de 19 ani și tu să ai o discuție despre ce activități ți-ai mai propus să faci următoarea zi la grădi sau să le povestești despre boacănele copiilor. Există momente când îmi spun: „Hei, aici nu suntem la grădi, nu e nevoie să ne explici lucruri cum o faci cu preșcolarii tăi.”. La început am crezut că e un defect acesta, dar cu timpul am înțeles că e dovada clară și concretă că am ales bine să fiu educatoare.

Cum de ați ajuns să îmbrățișați această profesie?

Încă de mică îmi plăcea să mă joc „De-a educatoarea”, iar familia așa mă striga acasă, fapt ce probabil că m-a făcut să cred că mi s-ar potrivi această meserie încă de pe atunci.

Cred cu tărie că am ales această profesie datorită profesorilor buni de care am avut parte, dar și datorită profesorilor mai puțini buni. Ambele categorii m-au motivat. Una dintre ele m-a motivat să fiu ca ei, iar cealaltă să fac lucrurile diferit.

În clasa a VIII-a nu eram sigură ce să fac. Vocile din exterior îmi spuneau: „filo”, „economie”, dar de undeva, o voce puternică, dar totodată caldă spunea „pedagogie”. Așa am început să am în vedere învățarea în cadrul unui liceu pedagogic. Așa am început să mă sfătuiesc cu profesorii mei, mai exact cu profesoara mea de limba română, doamna Vlăsceanu Nicoleta.

O parte drăguță a poveștii este că doamna Vlăsceanu urma să plece în stăinătate la un curs de perfecționare și a ales cu o zi înainte de plecare să-mi lase sarcina de a prezenta eu conținutul următor de învățare colegilor, sub asistența unui profesor înlocuitor.

Da, am acceptat și am făcut acest lucru. Colegii mei păreau să fi înțeles ce le-am explicat și am fost tare mândră de mine, mai presus de atât în următoarea săptămână când profa s-a întors și-a exprimat la rândul său mândria.

Acela a fost momentul declanșator, mometul când am știut că eu vreau cu adevărat să lucrez în învățământ. Nu regret o secundă acea decizie, iar dovada este că astăzi sunt Educatoare la 19 ani, lider junior al Clubului IMPACT-Imbatabilii și student partener MERITO.

Familia joacă un rol important în devenirea noastră. Faptul că sunteți ceea ce sunteți se datorează și familiei dumneavoastră, ce ați putea povesti în acest sens?

Mie îmi este destul de greu să vorbesc despre familia mea. Pentru mine ei sunt vulnerabilitatea mea, dar simt că a venit momentul să le mulțumesc așa cum se cuvine.

Famila nu doar că joacă un rol important în devenirea mea ca om, ci e factorul care a făcut ca ca această realizare să fie posibilă.

Da, e nevoie ca tu, omul, să ai dorința să faci ceva cu viața ta. Este nevoie să vrei. Dar cum ai reuși dacă nimeni nu te-ar susține?

În devenirea mea au existat momente când nici eu nu credeam în mine, dar ghiciți cine o făcea? Exact, familia o făcea. De la ei aveam tot sprijinul, atât moral, cât și financiar când aveam nevoie. Și nu era ușor pentru ei, știam asta, deși ei niciodată nu mi-au spus NU și mereu au fost acolo când am avut nevoie, iar pentru asta le mulțumesc!

Într-o lume în care informația este la un click distanță, care (mai) este rolul școlii?

În opinia mea, școala nu ar trebui văzută ca locul unde îți trimiți copilul să capete doar informații. În ziua de astăzi este foarte ușor să găsești o informație cu un simplu „search”. Școala nu ar trebui să formeze roboței cu mintea plină de informație, ci oameni care să știe ce să facă, cum să folosească informațiile, școala ar trebui să formeze omul în mâinile căruia stă viitorul planetei.

Noi, cadrele didactice, nu modelăm doar minți, ci modelăm și inimi. Sunt de 10 ori  mai mândră de un copil cu un stadiu mediu de învățare care-și cere iertare din inimă și care conștientizează ce e bine și ce e rău decât de un copil care excelează în orice altă materie și nu are aceste deprinderi.

Nu vă trimiteți copiii la școală pentru a deveni roboți, încercați să-i trimiteți pentru a deveni oameni morali, căci rezultatul școlii nu este nota de 10, ci este viitorul cetățean responsabil !

Pe lângă activitatea didactică, mai sunteți implicată și în multe activități de voluntariat. Ne puteți povesti câte ceva despre acestea?

De la vârsta de 17 ani fac voluntariat la Clubul IMPACT-Imbatabilii, unde este lider senior doamna învățătoare Liliana Chivulescu.

Am început cu o „Școală de vară cu scLipici”, urmată de proiectul „O TURĂ de avenTURĂ în naTURĂ”,  „Aventură prin lectură”, alte școli de vară, un proiect numit „Nu tolera intoleranța, educă-te!”, urmând să devin lider junior al clubului IMPACT.

De când sunt studentă și educatoare nu pot spune că mai activez fizic atât de mult, dar de câte ori am ocazia încerc să o fac. Nu mi-a fost ușor să particip mai puțin la voluntariat, așa că am încercat să ajut de la distanță prin administrarea contului de YouTube al Clubului, dar și prin realizarea a tot ce ține de un creator digital.

A fost mult de muncă, au fost situații când „chiuleam” de la liceu pentru a ține ateliere sau pentru a fi alături de ei. Am ales să nu mă duc la festivitatea de absolvire și nici la banchetul de clasa a XII-a pentru a merge cu o parte din „gașca de IMPACT” la Baia Mare, la Festivalul de teatru „Masca” organizat de d. prof. Tatiana Cauni, pentru a juca o piesă de teatru inspirată după cartea Ștefaniei Pavel, un alt lider junior al clubului.

Tot în Maramureș, am fost la Budești în iulie 2023, pentru a ține ateliere la Școala de vară organizată acolo de profesoarele MERITO Marișca Morari și Tatiana Cauni.

Nu regret o secundă toate aceste decizii, deoarece datorită acestor experiențe simt că am devenit un om împlinit

Voluntariatul a fost  motivația de a da tot ce este mai bun din mine, a fost locul unde am putut să fiu eu fără să mă tem și a fost locul unde m-am format și unde cadrul didactic din mine a luat naștere cu adevărat și a crescut în mod organic și autentic.