Ai un adolescent delăsător?

Încerci calm, încerci strigând, pui recompense, ba pedepse, lui pare să nu-i pese.

În realitate, nu-i așa.

Nu îi lipsesc, nici voința, nici motivația, ci ABILITĂȚILE necesare îndeplinirii sarcinilor pe care noi le dorim (am scris despre asta în postările anterioare).

Odată dobândite acele abilități, va avea automat, și dorința, și putința.

Astăzi vreau să îți arăt două greșeli pe care le faci atunci când încerci să îți motivezi adolescentul.

Dacă ai un adolescent care pare să fie în permanență nemotivat, știu cum e să ai FRICI, ba chiar să fii disperatTeama de a nu face față examenelor, de a nu rămâne în urmă, de a nu se (te) face de rușine, de a permite ca în casa ta să existe un delăsător.

Însă, aceste FRICI stau la baza felului în care reacționezi. Fricile te împiedică să gândești limpede, să fii eficient în a obține cooperarea cu adolescentul tău. Asta duce adesea la confruntări, lupte de putere și rezistență din partea lui.

Ajungi să cicălești, să ții morală, să faci predicții sumbre despre ce se va alege de viitorul lui. Aproape nici o încurajare, nici o întrebare despre ce l-ar ajuta să se descurce mai bine în „jungla” provocărilor de la școală.

Și apoi te miri că relația voastră e pe butuci.

Dacă pentru generația noastră „metoda” părea să funcționeze, astăzi, părinții crescuți în acel fel, nu reușesc să dea mai departe o educația potrivită copiilor cu o docilitate diferită de a lor.

Te simți vinovată dacă adolescentul tău nu învață sau are eșecuri

Te simți responsabilă să-ți motivezi copilul să dorească anumite lucruri, de aceea, modul în care faci asta este dând buzna în viața lui.

Ce obții? Rezistență și respingere din partea sa de fiecare dată când îl obligi. Cum se simte? Demotivat.

Te regăsești?

Tot ce ți-am scris astăzi, am trăit pe pielea mea (și a copiilor mei).

Iată ce poți face pentru a trece de la delăsare la cooperare.

Să ai în minte faptul că adolescentul tău ARE NEVOIE DE PROPRIA SA EXPERIENȚĂ de viață

Provocarea numărul unu cu care m-am confruntat și eu a fost să înțeleg și să pun în aplicare ideea că adolescentul trebuie să aibă nu doar reguli și limite, dar și LIBERTATEA DE A ALEGE.

Știe cu siguranță ce este mai bine pentru el, dar are nevoie să fie cel care experimentează consecințele alegerilor sale, bune sau rele.

Așa învață.

Responsabilitățile lui sunt responsabilitățile lui, nu ale tale. Cu cât te simți mai încărcată, cu atât mai puțin îi va păsa lui.

O vorbă înțeleaptă spune ” pregătește copilul pentru drum, și nu drumul pentru copil.”

Privându-l de consecințele propriilor alegeri, îl privezi automat să se dezvolte și să aibă lecții importante din viața reală.

Cu cât începe mai repede să învețe, cu atât mai bine.

INȚELEGE-L, DINCOLO DE CE ARATĂ LA SUPRAFAȚĂ

Înainte de a trage concluzia că ai un adolescent delăsător, descifrează ce se află dincolo de felul în care se exprimă, întrebându-te:

”Oare cu ce confruntă copilul meu?”

„Întâmpină probleme de învățare, de realizare a ceea ce i-am cerut?”

E posibil ca adolescentul să nu fie prea motivat din cauza privilegiilor nelimitate, care îl fac să nu mai depună nici un efort?

Pot fi probleme emoționale pe care nu le poate identifica sau pe care nu poate să le depășească?

GĂSIȚI ÎMPREUNĂ SOLUȚIA

Legat de răspunsurile la întrebările anterioare, se leagă adevăratul ajutor.

Dacă asculți cu atenție, depistezi felul în care poți să îl ajuți: de ce are nevoie, ce fel de abilități, dacă are nevoie de libertate să își (îți) poată dovedi ce poate, chiar dacă întâmpină obstacole.

Supraveghează de la distanță, astfel încât să dezvolte abilități dar, în același timp, să îl știi și în siguranță.

Recunosc, asta a fost o provocare uriașă și pentru mine, și mie mi-a fost greu să stau deoparte.

De câte ori Patrick îmi cerea să-i dau libertatea să experimenteze, spunându-mi: „Mami, mă descurc!”

știam că va întâmpina obstacole.

Pentru el era de fiecare dată o adevărată aventură, ambiționându-se să ne arate că e mare și dorește libertate.

Dar a meritat!

Odată cu aventura a venit și libertatea. Odată cu libertatea a venit și responsabilitatea. Odată cu responsabilitatea, a început să dispară DELĂSAREA!

Îți lansez aceeași provocare și ție: să renunți la frici, să îi dai libertate controlată, să îl înțelegi. Apoi, spune-mi cum a mers!